Iov 22:1-11

Atunci Elifaz din Teman i-a zis (lui Iov): „Poate un om să fie util pentru Dumnezeu? Chiar și cel mai înțelept dintre oameni, Îi poate oferi Lui vreun serviciu? Ce bucurie are Cel Omnipotent dacă trăiești corect? Ce câștigă El dacă ai un comportament ireproșabil? Oare pentru că ai reverență față de El îți face reproșuri și te cheamă la judecată? Nu (conștientizezi cât) este (de) mare răutatea ta? Oare nu sunt fără sfârșit nedreptățile tale? N-ai luat tu garanții de la frații tăi, fără să le poți justifica? Ai dezbrăcat oameni de îmbrăcămintea lor! Nu ai dat apă celui însetat și nu ai vrut să dai pâine celui flămând, deși erai un om cu autoritate; și țara era a ta. Tu erai un om onorat; și trăiai (astfel ca un suveran) în ea. Dar ai trimis pe văduve (înapoi) cu mâinile goale și ai exploatat pe cei care au rămas fără tată! Așa se explică de ce ești înconjurat de capcane și ești afectat subit de panică. Astfel, pentru tine totul este atât de întunecat, încât nu poți vedea; și te acoperă un torent de ape.