Iov 22:1-11
Iov 22:1-11 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis: Poate un om să fie de folos lui Dumnezeu, așa cum cel ce este înțelept își este de folos lui însuși? Este vreo plăcere pentru cel Atotputernic în aceea că ești drept? Sau are câștig în aceea că îți faci căile desăvârșite? Te va mustra el de frica ta? Va intra cu tine la judecată? Nu este stricăciunea ta mare și nelegiuirile tale infinite? Pentru că ai luat fără motiv o garanție de la fratele tău și ai despuiat pe cei goi de hainele lor. Nu ai dat apă celui obosit să bea și ai oprit pâinea de la cel flămând. Dar omul puternic, a avut pământul; și cel demn de cinste a locuit pe acesta. Ai alungat văduvele fără nimic și brațele celor fără tată au fost frânte. De aceea capcane sunt împrejurul tău și teamă năprasnică te tulbură; Sau întuneric, încât nu poți vedea; și abundență de ape te acoperă.
Iov 22:1-11 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis: „Poate un om să-I aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu, ci înțeleptul nu-și folosește decât lui. Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El? Pentru evlavia ta te pedepsește El oare și intră la judecată cu tine? Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale, fără număr? Luai fără pricină zăloage de la frații tăi, îi lăsai fără haine pe cei goi. Nu-i dădeai apă omului însetat, nu voiai să-i dai pâine omului flămând. Țara era a ta fiindcă erai mai tare, te așezai în ea fiindcă erai cu vază. Le dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, și brațele orfanilor le frângeai. De aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-odată. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?
Iov 22:1-11 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Atunci Elifaz din Teman i-a zis (lui Iov): „Poate un om să fie util pentru Dumnezeu? Chiar și cel mai înțelept dintre oameni, Îi poate oferi Lui vreun serviciu? Ce bucurie are Cel Omnipotent dacă trăiești corect? Ce câștigă El dacă ai un comportament ireproșabil? Oare pentru că ai reverență față de El îți face reproșuri și te cheamă la judecată? Nu (conștientizezi cât) este (de) mare răutatea ta? Oare nu sunt fără sfârșit nedreptățile tale? N-ai luat tu garanții de la frații tăi, fără să le poți justifica? Ai dezbrăcat oameni de îmbrăcămintea lor! Nu ai dat apă celui însetat și nu ai vrut să dai pâine celui flămând, deși erai un om cu autoritate; și țara era a ta. Tu erai un om onorat; și trăiai (astfel ca un suveran) în ea. Dar ai trimis pe văduve (înapoi) cu mâinile goale și ai exploatat pe cei care au rămas fără tată! Așa se explică de ce ești înconjurat de capcane și ești afectat subit de panică. Astfel, pentru tine totul este atât de întunecat, încât nu poți vedea; și te acoperă un torent de ape.
Iov 22:1-11 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Din nou – privindu-l în obraz – Luă cuvântul Elifaz: „Aduce oare – te-ntreb eu – Omul, folos lui Dumnezeu? Nici vorbă! Căci cel înțelept, Doar pentru sine e deștept. Dacă ești tu neprihănit, Ce folos Domnu-a dobândit? Iar dacă vină, omul n-are, Crezi, vreun câștig, că Domnul are? Dacă evlavie-ai vădit, De Dumnezeu ești pedepsit? Și pentru ea, El a intrat La tine și S-a judecat? Nu-i mare a ta răutate? N-ai făr’delegi nenumărate? Zăloage, de la frați, luai, Fără pricină, și-i lăsai Fără de haine pe cei goi. Nu dădeai apă, mai apoi, Celui ce fost-a însetat; Pâine, flămândului, n-ai dat. Întreaga țară o aveai, Fiind mai tare. Te-așezai Oriunde-n ea ți-ar fi plăcut, Căci cel mai bine-ai fost văzut. Afară, văduve scoteai, Brațele-orfanilor frângeai. De-aceea, ești încercuit De multe curse, și-ai simțit Groaza cum bântuie-mprejur. Nu vezi tu negura din jur, Și apele ce te lovesc?
Iov 22:1-11 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Elifáz din Temán a luat cuvântul și a zis: „Oare lui Dumnezeu îi este de folos omul? Cel înțelept își este de folos sieși. Are vreo plăcere Cel Atotputernic că tu ești drept sau vreun câștig că tu ești integru pe căile tale? Oare pentru teama ta [de Domnul] te justifică [el] și vine cu tine la judecată? Oare nu e mare răutatea ta și nelegiuirea ta nu este fără sfârșit? Luai garanție de la frații tăi pe degeaba și-i dezbrăcai de haine pe cei goi. Nu dădeai să bea apă celui obosit și celui flămând i-ai refuzat pâinea. Omul puternic are pământ și cel de vază locuiește pe el. Le trimiteai cu mâinile goale pe cele văduve și brațele celor orfani erau frânte. De aceea ești înconjurat de lațuri și te-a cuprins spaima pe neașteptate. Nu vezi întunericul și o mulțime de ape te acoperă.
Iov 22:1-11 Noua Traducere Românească (NTR)
Atunci Elifaz, temanitul, a răspuns și i-a zis: „Poate un om să-i fie de folos lui Dumnezeu? Chiar cel mai înțelept Îi poate sluji la ceva? Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăiești drept? Ce câștigă El dacă sunt curate căile tale? Din cauză că ai teamă de Dumnezeu te mustră El și intră la judecată cu tine? Nu este mare răutatea ta? Nu sunt fără sfârșit nelegiuirile tale? N-ai luat tu garanții de la frații tăi fără motiv? Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor. Nu i-ai dat să bea apă celui obosit și n-ai vrut să dai pâine celui flămând, deși erai un om puternic și țara era a ta, erai un om onorat; trăiai în ea. Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale și ai zdrobit brațele celor orfani. De aceea ești înconjurat de curse și te înspăimântă groaza dintr-odată. De aceea este atât de întuneric, încât nu poți vedea, și te acoperă un șuvoi de ape.
Iov 22:1-11 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis: „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu, ci înțeleptul nu-și folosește decât lui. Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El? Pentru evlavia ta te pedepsește El oare și intră la judecată cu tine? Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale, fără număr? Luai fără pricină zăloage de la frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând. Țara era a ta fiindcă erai mai tare, te așezai în ea fiindcă erai cu vază. Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale și brațele orfanilor le frângeai. Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a apucat groaza dintr-odată. Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?