Iob 22:1-11

Elifáz din Temán a luat cuvântul și a zis: „Oare lui Dumnezeu îi este de folos omul? Cel înțelept își este de folos sieși. Are vreo plăcere Cel Atotputernic că tu ești drept sau vreun câștig că tu ești integru pe căile tale? Oare pentru teama ta [de Domnul] te justifică [el] și vine cu tine la judecată? Oare nu e mare răutatea ta și nelegiuirea ta nu este fără sfârșit? Luai garanție de la frații tăi pe degeaba și-i dezbrăcai de haine pe cei goi. Nu dădeai să bea apă celui obosit și celui flămând i-ai refuzat pâinea. Omul puternic are pământ și cel de vază locuiește pe el. Le trimiteai cu mâinile goale pe cele văduve și brațele celor orfani erau frânte. De aceea ești înconjurat de lațuri și te-a cuprins spaima pe neașteptate. Nu vezi întunericul și o mulțime de ape te acoperă.