Luca 15
15
1Toți colectorii de impozite și toți păcătoșii se apropiau de Isus ca să Îi asculte mesajul. 2Fariseii și învățătorii legii (mozaice) comentau, zicând: „Acest Om îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei!” 3Dar El le-a spus următoarea parabolă: 4„Să presupunem că aveți o sută de oi și pierdeți pe una dintre ele. Care dintre voi nu ar lăsa pe celelalte nouăzeci și nouă pe câmp, ca să se ducă să o găsească pe cea pierdută? 5Și după ce a găsit-o, o pune bucuros pe umeri. 6Apoi, când se întoarce acasă, chemându-și prietenii și vecinii, le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia care fusese pierdută!». 7În mod asemănător, în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni corecți care nu au nevoie de pocăință. 8Sau dacă o femeie are zece drahme (de argint) și pierde una dintre ele, oare nu va aprinde o lumină și nu va mătura casa cu atenție până o va găsi? 9Iar după ce a găsit-o, își cheamă prietenele și vecinele, zicându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine; pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10În mod asemănător, îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru un singur păcătos care se pocăiește.” 11El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui lui: «Tată, dă-mi partea care îmi revine din avere!» Iar tatăl le-a împărțit ce avea. 13După câteva zile, cel mai tânăr fiu și-a transformat tot ce avea în bani și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo a risipit totul, trăind imoral. 14După ce a cheltuit toți banii, în acea țară a fost foamete; iar el a început să suporte lipsuri. 15Atunci s-a angajat să lucreze pentru unul dintre locuitorii acelei țări. Acela l-a trimis pe câmpurile lui, să îi păzească porcii. 16Își dorea foarte mult să mănânce și el roșcovele pe care le consumau porcii; dar nu i le oferea nimeni… 17Atunci și-a revenit și a zis: «Toți angajații tatălui meu au pâine din abundență, iar eu mor de foame aici! 18Voi pleca din acest loc, mă voi duce la tatăl meu și îi voi zice: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. 19Nu mai merit să mă numesc fiul tău. Acceptă-mă ca pe unul dintre angajații tăi!’». 20S-a ridicat și a plecat la tatăl lui. Când era încă departe, tatăl lui l-a văzut și i s-a făcut milă de el. A alergat (înaintea lui), l-a îmbrățișat și l-a sărutat. 21Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. Nu mai merit să mă numesc fiul tău.» 22Dar tatăl a zis sclavilor lui: «Aduceți repede cea mai bună haină și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și încălțăminte în picioare! 23Aduceți vițelul îngrășat și tăiați-l. Să mâncăm și să sărbătorim; 24pentru că acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit!» Și au început să își manifeste bucuria. 25Fiul lui cel mai mare era la câmp. Când s-a întors și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri. 26A chemat pe unul dintre sclavi și l-a întrebat ce se întâmplă. 27Acel sclav a răspuns: «A revenit fratele tău; iar tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat, pentru că l-a revăzut sănătos.» 28Atunci el s-a înfuriat și nu a vrut să intre în casă. Tatăl lui a ieșit și l-a rugat să intre. 29Dar el i-a răspuns: «Vezi că îți slujesc ca un sclav de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat deciziile. Și (totuși) mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei. 30Iar acum, când a venit acest fiu al tău care și-a consumat averea împreună cu prostituatele, i-ai tăiat vițelul îngrășat!» 31Tatăl i-a zis: «Fiule, tu ești permanent cu mine; și tot ce am, îți aparține! 32Dar trebuia să sărbătorim și să ne bucurăm; pentru că acest frate al tău era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit!»”
Selectat acum:
Luca 15: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion