Matei 12:1-21

În acea vreme, Isus a trecut prin lanurile de grâu într-o zi destinată Sabatului. Discipolii Lui care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu și să le mănânce (boabele). Când au văzut fariseii acest lucru, I-au zis: „Privește spre discipolii Tăi: fac ceva nepermis în ziua Sabatului!” Isus le-a răspuns: „Oare nu ați citit ce a făcut David împreună cu cei care erau cu el atunci când au flămânzit? Știți că au intrat în Casa lui Dumnezeu și că au mâncat pâinile care erau dedicate Lui, deși numai preoții aveau dreptul să le consume. Sau nu ați citit oare în Lege cum încalcă preoții regula Sabatului în Templu și totuși sunt (considerați) nevinovați? Eu vă spun că aici există Unul care este mai mare decât Templul! Dacă ați fi știut ce semnificație au cuvintele «Doresc milă, nu sacrificii», nu ați fi condamnat pe niște (oameni) nevinovați! Dar să rețineți că Fiul Omului este Stăpân chiar și în ce privește regula Sabatului!…” Isus a plecat de-acolo și a intrat în sinagogă. Exista în ea un om care avea o mână infirmă. Ca să îl poată acuza pe Isus, acei farisei L-au întrebat: „Este permisă vindecarea în zilele de Sabat?” El le-a răspuns: „Să presupunem că aveți o oaie și că vă cade într-o groapă în ziua Sabatului. Care dintre voi nu ar scoate-o de acolo într-o asemenea zi? Dar un om este mult mai valoros decât o oaie. Datorită acestui fapt se admite să faci bine (omului) în zilele de Sabat.” Atunci Isus a zis acelui om: „Îndreaptă-ți mâna!” El a îndreptat-o; și ea i s-a făcut sănătoasă ca cealaltă. În urma acestui fapt, fariseii au ieșit de acolo și s-au consultat cum să facă să Îl omoare pe Isus. Dar El, ca unul care știa despre această intenție, a plecat de acolo. După Isus au mers mulți oameni. El a vindecat pe toți bolnavii și le-a ordonat categoric să nu vorbească despre aceste lucruri. Se întâmpla exact ce anunțase profetul Isaia care zisese: „Acesta este Sclavul Meu pe care L-am ales. El este Cel pe care Îl iubesc foarte mult și de care Îmi place. Voi pune Spiritul Meu peste El și va anunța națiunilor lumii judecata. Nimeni nu Îi va auzi vocea pe străzi certându-Se sau strigând (într-o controversă). Nu va rupe de tot o trestie fisurată și nu va stinge fitilul care (încă) mai fumegă, până va face să învingă dreptatea. El va fi o speranță pentru națiunile lumii.”