În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și stătea lângă mare. Pentru că se strânseseră mulți oameni în jurul Lui, Isus a fost obligat să urce într-o barcă; iar ceilalți stăteau pe mal. El a început să le vorbească folosind parabole: „Un om s-a dus să își semene terenul agricol. În timp ce semăna (aruncând cu mâna) semințele, unele dintre ele au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le-au mâncat. Alte semințe au căzut în zone unde erau mai mult pietre decât pământ. Au răsărit imediat, pentru că nu au găsit mult pământ. Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; apoi, pentru că nu au găsit adâncimea necesară unde să își fixeze rădăcinile în pământ, s-au uscat. Alte semințe au căzut între spini. Ei au crescut și au obstrucționat dezvoltarea noilor plante. O altă parte a semințelor a căzut într-un pământ bun pentru agricultură. În final, o sămânță a produs alte o sută de semințe, alta șaizeci de semințe, iar alta s-a reprodus de treizeci de ori. Cine Mă urmărește cu interes, să rețină ce tocmai v-am spus!” Discipolii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești folosind parabole?” Isus le-a răspuns: „Pentru că dacă vouă vi s-a oferit posibilitatea să cunoașteți secretele Regatului ceresc, ei nu au această șansă. Și să știți că se întâmplă așa în baza principiului care spune că celui care are, i se va (mai) da și va avea în plus; iar de la cel care nu are, se va lua chiar și ce (mai) are. Le vorbesc folosind parabole, pentru că ei deși văd și aud, nu înțeleg. Iar cu privire la ei se întâmplă ce s-a spus în profeția lui Isaia, când a zis: «Veți auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea. Inima acestui popor a devenit insensibilă. Au ajuns surzi și și-au închis ochii, ca să nu aibă nicio șansă să audă sau să vadă; și astfel inima lor nu poate să înțeleagă nimic. Această atitudine îi face să refuze întoarcerea la Dumnezeu și implicit vindecarea lor.» Dar cei care aud și văd, sunt niște oameni fericiți. De fapt, adevărul este că mulți profeți și oameni corecți au dorit să vadă și să audă lucrurile la care ați avut acces voi, dar nu au avut această ocazie. Ascultați acum care este semnificația parabolei cu semănătorul: Când omul aude mesajul despre Regatul ceresc și nu îl înțelege, vine diavolul și răpește ce a fost «semănat» în inima lui. Acestea sunt semințele căzute lângă drum. Semințele căzute în zone pietroase reprezintă pe omul care aude Cuvântul (lui Dumnezeu) și îl primește imediat cu entuziasm. Dar pentru că nu are «rădăcini», va supraviețui până apare un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului. Atunci se dezice imediat de el. Semințele căzute între spini reprezintă cazul omului care deși aude Cuvântul, lasă îngrijorările cotidiene și iluzia posesiunilor materiale să sufoce acest Cuvânt. Astfel, acea persoană va ajunge în final ca o plantă fără fructe. Semințele care au căzut în pământ bun, vorbesc despre omul care aude Cuvântul (Scripturilor) și îl înțelege. În această categorie, unul are o «producție» de sută la sută, altul una de șaizeci la sută, iar altul de treizeci la sută.” Isus le-a spus o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în grădina lui. Dar în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul, a semănat neghină între grâu și a plecat. După ce au răsărit firele de grâu și au început să producă boabe în spic, a fost evidentă și neghina. Sclavii acelui stăpân au venit la el și i-au zis: «Stăpâne, nu ai semănat doar semințe bune în grădina ta? De unde a apărut acum (și) neghină?» El a răspuns: «Un dușman a făcut să se întâmple astfel.» Sclavii i-au zis: «Vrei să ne ducem și să o smulgem?» El le-a răspuns: «Nu! Pentru că nu vreau să risc. Este posibil ca odată cu neghina să smulgeți și grâul bun. Lăsați-le să crească împreună până la recoltare; și la vremea strângerii recoltei, voi spune celor care seceră: ‘Smulgeți întâi neghina, legați-o în snopi pentru a fi arsă; apoi strângeți-mi grâul în grânar.’»”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
