Revelația 9
9
1Apoi a sunat cu goarna al cincilea înger; și am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ. Acestei stele i-a fost oferită „cheia fântânii Adâncului”. 2Când a deschis prăpastia adâncului, a ieșit din ea un fum ca acela provenit de la arderea combustibilului pentru încingerea unui mare cuptor. Atunci, din cauza fumului din atmosferă, lumina soarelui nu a mai putut să își producă efectul ei față de pământ. 3Și din fum au apărut pe pământ niște lăcuste. Ele erau la fel de periculoase ca scorpionii. 4Li s-a spus să nu afecteze nici iarba, nici vreo altă plantă și nici vreun copac; ci să facă rău doar oamenilor care nu sunt marcați pe frunțile lor cu sigiliul lui Dumnezeu. 5Acestor lăcuste li s-a permis să îi chinuiască pe oameni cinci luni, fără să îi omoare. Durerea pe care o provocau ele era ca aceea simțită la înțepătura scorpionului. 6În acele zile, oamenii vor dori să moară, dar le va fi imposibil. Vor căuta moartea, dar ea va fugi de ei! 7Lăcustele aveau aspectul unor cai pregătiți pentru luptă; și pe capete aveau ceva asemănător cu niște coroane de aur. Fața lor semăna cu a omului. 8Aveau părul (la fel de lung) ca cel al femeii și dinții ca de leu. 9Piepturile lor erau acoperite cu ceva care semăna cu niște apărători din fier; iar zgomotul pe care îl făceau cu aripile lor (atunci când se deplasau), era asemănător cu acela al multor care trase de cai într-o bătălie. 10Aveau cozi (cu țepi) ca scorpionii; și în acele cozi aveau forța de a face rău oamenilor în cele cinci luni. 11Regele lor era îngerul Adâncului. În limba ebraică, acesta se numește Abadon, iar în greacă, Apolion – adică „Distrugătorul”. 12Astfel s-a terminat prezentarea primului dezastru. Urmează să apară încă două. 13Când a sunat al șaselea înger (cu goarna lui), s-a auzit o voce care venea din cele patru colțuri ale altarului care este înaintea lui Dumnezeu. 14Acea voce îi spunea celui de-al șaselea înger care avea goarna: „Eliberează-i pe cei patru îngeri care sunt legați la Râul Mare (care este Eufrat)!” 15Și astfel au fost dezlegați cei patru îngeri care erau pregătiți pentru ora, ziua, luna și anul în care urma să omoare a treia parte din omenire. 16Am auzit numărul soldaților de cavalerie. Acesta era de două sute de milioane. 17În viziunea mea, am văzut cai. Iar cei care îi călăreau aveau prinse pe piept apărători roșii ca focul, albastre ca safirul și galbene ca sulful. Capetele cailor erau ca ale unor lei; iar din gurile lor ieșeau: foc, fum și sulf (aprins). 18Astfel a murit o treime din numărul oamenilor din cauza focului, a fumului și a sulfului. 19Forța cailor era în gurile și în cozile lor. Aceste cozi aveau capete de șarpe; și cu ele făceau rău oamenilor. 20Ceilalți oameni care nu fuseseră afectați de aceste dezastre, nu s-au pocăit; ci au continuat să se închine demonilor și idolilor făcuți din aur, din argint, din bronz, din piatră și din lemn, deși aceștia nu pot nici să vadă, nici să audă și nici să meargă… 21Acei oameni nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de implicarea lor în vrăjitorie, nici de imoralitate (sexuală) și nici de furturi.
Selectat acum:
Revelația 9: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion