1 Cronici 12
12
Războinicii lui David în timpul lui Saul
1Iată-i pe cei care erau
Cu David și îl însoțeau,
Când în Țiclag el a pătruns,
Atunci când se ținea ascuns
De Saul, al lui Chis fecior.
Ei au fost cei cari, ajutor,
I-au dat lui David, ne-ncetat,
Și în războaie l-au urmat.
Oameni-aceștia, negreșit –
Mereu – viteji s-au dovedit.
2Arcași destoinici se vădeau,
Încât, să tragă, ei puteau,
Cu dreapta – de ar fi voit –
Dar și cu stânga, negreșit.
De-asemeni, pietre aruncau
Oameni-aceștia. Ei erau
Din Beniamin și, numărați,
Sunt printre ai lui Saul frați.
3Întâi, Ahiezer venea,
Cari căpitan se dovedea.
Ioas, apoi, l-a însoțit.
Cei doi, din Ghibea, au venit,
Iar Șema fost-a tatăl lor.
În numărul vitejilor,
S-a mai aflat și Ieziel;
Pelet urmat-a după el,
Iar Azmavet le era tată.
Beraca a venit pe dată,
Iehu apoi – cari se vădea
Că de la Anatot venea –
4Ișmaia, care e plecat
Din Gabaon și-i numărat
Cu cei treizeci de inși pe care
David în jurul său îi are,
Viteaz între vitejii lui
Și om al împăratului.
Treizeci de oameni el avea,
Pe care-n luptă-i conducea.
Venea, apoi, Iahaziel,
Iar Iohanan e după el;
De Iozabad era-nsoțit –
Care din Ghedera-i venit –
5De Eluzai, Bealia,
De Ierimot, Șemaria
Și de Șefatia, cel care,
Din Harof este, din născare.
6Elcana vine după el;
Ișia, apoi Azareel,
Care-i de Ioezer urmat;
De ei, s-a mai alăturat
Și Iașobeam. Cei doi, ieșiți,
Fuseseră din Coreiți.
7Apoi, Ioele a sosit;
Zebadia l-a însoțit;
Fii ai lui Ieroham erau
Și din Ghedor ei se trăgeau.
8Viteji Gadiți se mai iviră,
Pe David de-l mai însoțiră.
La cetățuia din pustie,
Cu David, ei au vrut să fie,
Pentru că oamenii acei
Viteji erau, ca niște lei,
Și iuți ca niște căprioare.
Cu scut și suliți, fiecare,
Mereu, fuseseră-narmați
Și-n luptă erau încercați.
9Ezer, întâiul se numea
Și căpitan se dovedea.
Cel cari al doilea a venit,
Obadia, era numit.
Al treilea-i Eliab chemat.
10El, de Mișmana, e urmat,
Cari s-a vădit al patrulea,
Iar Ieremia-al cincilea.
11Atai e-al șaselea și-astfel,
Al șaptelea e Eliel.
12Al optulea, s-a arătat
Cel cari e Iohanan chemat.
Al nouălea s-a dovedit
Cel cari e Elzebad numit.
13E Ieremia-al zecelea,
Iar Macbanai, al unșpelea.
14Aceștia-s ai lui Gad feciori,
Ai oștilor conducători.
Acela cari se dovedea
A fi mai mic, singur putea,
O sută inși, ca să înfrunte.
Cel cari era cel mai de frunte –
Adică era cel mai mare –
Singur, se dovedea în stare
Să țină piept unor soldați
Cari la o mie-s numărați.
15Oameni-aceștia au trecut –
În luna-ntâi, când au văzut
Că apele Iordanului
Părăsesc matca râului –
Și cu război au alungat
Locuitorii care-au stat
De-a lungul malurilor lui,
În văile Iordanului,
Atât pe cei din răsărit,
Cât și pe cei din asfințit.
16Mulți dintre oamenii ce vin
Din Iuda și din Beniamin,
Cu David vrut-au să se suie,
Să stea cu el, în cetățuie.
17David, în față, le-a ieșit
Și-n felu-acesta le-a vorbit:
„Dacă spre mine vă-ndreptați,
Gândind ca să mă ajutați,
Inima mea este cu voi.
Dar dacă veți voi apoi,
Pe mine, să mă înșelați –
Ca pe vrăjmași să-i ajutați –
Atâta pot să vă spun eu:
Vă judece doar Dumnezeu!”
18Unul din căpitani, pe care,
David, în jurul său, îi are –
Și cari se cheamă Amasai –
Îi zise: „Fiu al lui Isai,
Suntem cu tine, tot mereu!
Pace să ai, căci Dumnezeu,
Necontenit, te-a ajutat!
Pace să aibă, ne-ncetat,
Și-aceia care te-nsoțesc
Și ajutor îți dăruiesc.”
De Duhu-mpins, el a vorbit
Așa, iar David i-a primit
Și între-ai săi oșteni, de-ndat’,
Drept căpitani, i-a așezat.
19Și din Manase au venit
Mulți oameni, care s-au unit
Cu David, când s-a dus apoi,
Să-i însoțească la război
Pe Filistenii cari plecară,
Pe Saul, de îl atacară.
Dar nu au fost de ajutor,
Oștirii Filistenilor,
Căci după ce s-au sfătuit,
Toți Filistenii au găsit
Că este mult mai bine-apoi,
Să îi trimită înapoi
Pe David și pe-ai săi oșteni,
Căci cei mari – dintre Filisteni –
În acest fel, au judecat:
„David nu trebuie lăsat
Să lupte-alăturea de noi,
Să nu se dea, cumva, apoi,
Cu Saul – cu stăpânul său –
Și astfel, să ne facă rău.”
20Către Țiclag, David plecase,
Iar toți cei care din Manase
Ieșiseră, l-au căutat
Și lui i s-au alăturat.
Adnah, întâiul a venit;
De Iozabad era-nsoțit,
Precum și de Iediael,
De Iozabad, de Micael,
Elihu și Țiltai cel care
E căpetenia cea mare
A miilor cari, după case,
Pogoară-n lume, din Manase.
21Pe David, ei l-au ajutat
Atuncea când au atacat
Ceata jefuitorilor
Amaleciți. Curajul lor
Le-aduse-apoi, drept răsplătire,
Rangul de „capi”, peste oștire.
22Din zi în zi, cei ce veneau
La David, tot mai mulți erau,
Crescând în număr, tot mereu,
Ca tabăra lui Dumnezeu.
Războinicii celor douăsprezece seminții
23Iată câți oameni înarmați
Au fost, la David, adunați,
Când la Hebron el locuia,
Pe vremea-n care își dorea
Să îl dea jos, de la domnie,
Pe Saul, după cum se știe
Că era voia Domnului,
Rostită prin cuvântul Lui.
24Fiii lui Iuda, cari purtau
Scuturi și sulițe, erau
La șase mii opt sute fii.
25Din Simeon, sunt șapte mii
Și înc-o sută de bărbați,
Buni de război și înarmați.
26Din Levi, fost-au patru mii
Și șase sute de copii.
27Cu Iehoiada – cu cel care,
Peste-Aroniți este mai mare –
Erau atuncea, la trei mii
Și șapte sute de copii.
28Țadoc era tânăr bărbat
Și-n jurul său a adunat
Doar căpitani cari se vădeau
Că douăzeci și doi erau.
29La trei mii, fost-au cei ce vin
Din ramura lui Beniamin.
Aceștia toți se dovedeau
Că ai lui Saul frați erau.
Din Beniamin, în acel ceas,
Cei mai mulți oameni au rămas
Cu Saul și îl sprijineau,
Căci frați cu el, ei se vădeau.
30S-au strâns la douăzeci de mii
Opt sute, dintre-acei copii
Care din Efraim veneau
Și cari viteji se dovedeau.
31Din jumătatea ce rămase
Din seminția lui Manase,
La optsprezece mii erau,
Aleși anume. Ei mergeau
La David și sprijin i-au dat,
Ca să ajungă împărat.
32Cei ce veneau din Isahar,
La două sute fost-au doar.
Ei, oameni pricepuți, erau
Și vremile le-nțelegeau
Știind ce trebuie, astfel,
Ca să se facă-n Israel.
Mari căpitani s-au dovedit,
Iar – peste cei ce s-au vădit
Drept ai lui Isahar feciori –
Ei au fost puși conducători.
33Au mai venit cincizeci de mii
Din ai lui Zabulon copii.
Aceștia, curajoși, erau
Și hotărâți se dovedeau
Ca să pornească la război
Luptând cu inimă apoi.
34O mie-n număr, s-au vădit
Toți căpitanii ce-au venit
De la Neftali. Ei aveau
Mulți oameni care-i însoțeau,
Fiind treizeci și șapte mii,
Dintre ai lui Neftali fii.
Scuturi și sulițe aveau,
Căci oameni de război erau.
35Sunt douăzeci și opt de mii
Și șase sute de copii,
Veniți din Dan. Acești bărbați
Erau – cu toții – înarmați.
36Erau la patruzeci de mii
Dintre ai lui Așer copii,
Care se dovedeau în stare
Să poarte arme fiecare.
37Dintre cei care locuiau
Peste Iordan – și se trăgeau
Din neamul Rubeniților,
Din ramura Gadiților,
Din jumătatea ce rămase
Din seminția lui Manase –
S-au adunat numeroși fii:
O sută douăzeci de mii.
Aceștia s-au vădit în stare
Să poarte arme fiecare.
38Toți fost-au oameni de război
Și hotărâți au mers apoi
Pân’ la Hebron, să-l sprijinească
Pe David, ca să-mpărățească
Peste întregul Israel.
Era, alăturea de el,
Întreg poporul adunat,
Căci toți l-au vrut ca împărat.
39Trei zile, cei care-au venit
La David, au benchetuit,
Căci ei, merinde, au avut.
Toți au mâncat și au băut,
40Căci oamenii cari locuiau
Acolo și cei ce erau
În Zabulon, în Isahar,
Neftali, au trimis în dar,
Merinde, pe măgari adusă,
Pe boi și pe cămile pusă,
Sau pe catâri. În acest fel,
David a adunat la el,
Turte făcute din smochine
Ori din stafide, vase pline
Cu untdelemn și vin. Avea
Și aluat, de-asemenea.
Toată merindea căpătată
Fusese din belșug aflată,
Pentru că-n Israel, se știe,
Era o mare bucurie.
Selectat acum:
1 Cronici 12: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca