1 Cronici 29
29
Dările bogate pentru zidirea Templului
1David se ridică-n picioare
Și zise către adunare:
„Pe Solomon, pe fiul meu,
L-a ales Domnul Dumnezeu.
El este tânăr și plăpând,
Iar lucrul ce-l aveam în gând –
Casa lui Dumnezeu – e mare
Și-i însemnată-astă lucrare.
Casa ce fi-va construită,
Nu-i pentru om, ci e menită
Să fie pentru Dumnezeu.
2Astfel, toată puterea, eu
Mi-am folosit-o să găsesc
Și-n acest fel să pregătesc
Argint și aur și aramă,
Precum și fier, de bună seamă,
Din care să se fi făcut
Lucruri, așa cum s-a cerut;
Și lemne multe-am adunat,
Pentru tot ce-i, din lemn, lucrat.
Onix, în visteria mea,
Am strâns. Apoi, de-asemenea,
Am multe pietre nestemate
Cari trebuie a fi legate.
Pietre mai am, strălucitoare;
Am adunat și pietre care
În feluri multe-s colorate.
Iată, am strâns și nestemate.
Marmură albă, mai am eu
Și-o dau Casei lui Dumnezeu.
3Din dragostea ce o nutresc
Casei lui Dumnezeu, doresc
Să îi dau aurul curat
Și-argintul ce l-am adunat,
Afar’ de ce am pregătit
Spre-a fi locașul sfânt zidit.
4Trei mii talanți de aur, vreau –
Casei lui Dumnezeu – să-i dau.
Din aur de Ofir, sunt ei.
Apoi, lângă talanți-acei,
Alți șapte mii am așezat,
Ce sunt doar din argint curat,
Pentru-mbrăcarea tuturor
Pereților clădirilor.
5Aurul fi-va folosit
La tot ce va fi trebuit
Din aur doar a fi lucrat.
Argintul e-ntrebuințat
La lucrurile ce-s cerute
A fi doar din argint făcute.
Iată că vă întreb apoi:
Să-mi spuneți, cine, dintre voi,
Vrea să-și aducă darul lui,
Astăzi, în fața Domnului?”
6În urmă, toți aceia cari
Peste familii sunt mai mari,
Aceia care se vădeau
Că-n seminții mai mari erau,
Toți capii cetelor făcute
Din mii de oameni și din sute,
Precum și cei care-au vegheat
Averea strânsă de-mpărat –
În ziua ‘ceea – au venit
Și daruri multe-au dăruit –
De bună voie – Domnului.
7Au dat deci, pentru Casa Lui,
Cinci mii talanți ce s-au luat
Numai din aurul curat;
Darici, la zece mii, au dus;
De-asemenea, au mai adus
Argint, care-n talanți s-a dat
Și zece mii a numărat.
În acea zi, de bună seamă,
Dată a fost multă aramă.
Talanți-aramei se vădeau
Că optsprezece mii erau;
O sută mii s-au arătat
Talanții ce, din fier, s-au dat.
8Pietrele cele nestemate
Ce s-au adus, au fost lăsate
În mâinile lui Iehiel –
De-al lui Gherșom fiu, este el.
9Poporu-ntreg s-a bucurat –
În ziua ‘ceea – și a dat
Daruri de bună voie, care
Aduse-au fost, de fiecare,
Cu drag, în fața Domnului,
Pentru zidirea Casei Lui.
David s-a bucurat și el,
Cu-ntreg poporul său, la fel.
Rugăciunea lui David
10David L-a binecuvântat,
Pe Domnul. El s-a ridicat
Și pentru-ntreaga adunare,
A ținut astă cuvântare:
„În veci, fii binecuvântat
Tu Doamne, cari Te-ai arătat
Drept Dumnezeul Cel pe care,
Tatăl meu, Israel, Îl are!
11Doamne, a Ta e măreția,
Slava, puterea, veșnicia
Și cu mărirea. Câte sânt
În ceruri, sus, sau pe pământ,
Doar ale Tale se vădesc.
Pe Tine, Doamne, Te găsesc
Drept un stăpân ce S-a-nălțat.
O, Doamne, Tu Te-ai arătat
Mai mare, decât orișicine.
Domnia e, mereu, cu Tine!
12Tu ne dai slava, bogăția.
Tu ai puterea și tăria,
Iar mâna-Ți poate să mărească –
Și-asemenea, să întărească –
Acele lucruri care sânt
În ceruri, sus, sau pe pământ.
13În fața Ta, noi ne aflăm
Azi, Doamne, și Te lăudăm,
Iar Numele-Ți slăvit, dorim –
Neîncetat – să Îl slăvim.
14Căci ce sunt oare, Doamne, eu?
Sau ce este poporul meu,
Încât – acuma – să venim
Și daruri să Îți dăruim?
Tot ceea ce Ți-am dăruit,
Noi, de la Tine, am primit.
15Ca și părinții noștri, noi,
Niște străini, suntem apoi.
Zilele noastre, pe pământ,
Asemenea umbrelor sânt,
Iar, de nădejde, sunt lipsite.
16Aceste lucruri pregătite
De noi – o casă să-Ți zidim –
Tot de la Tine le primim.
Aceste bogății pe care
Le-a pregătit, azi, fiecare,
Casei Numelui Tău Cel Sfânt,
Date de către Tine sânt.
17Doamne, eu știu că Tu privești
În inimă și că iubești
Doar inima ce se arată
Precum că e, mereu, curată.
Daruri, de bună voie, eu
Ți-am adus astăzi, Domn al meu,
Și Ți le dau cu curăție
De inimă și bucurie.
Plin de-ncântare, am văzut
Că și poporul a făcut
Asemeni mie și, la fel,
Daruri Ți-a dăruit și el.
18Iată ce rugăminte am
Azi, Dumnezeu al lui Avram,
Al lui Isac precum la fel
Ești Domn și al lui Israel:
Pornirile poporului
Cari azi sunt în inima lui,
Să le faci, Doamne, ca să ție
De-acum și până-n veșnicie.
Gândul cel bun să îl sporești
Și inima să-i întărești
Ăstui popor, mereu, în Tine,
Și pe a Ta cale îl ține.
19Lui Solomon – fiului meu –
Să îi dai Doamne, te rog eu,
O inimă blândă și bună,
În care el, apoi, să-și pună
Poruncile pe cari le-ai dat
Și legile ce le-ai lăsat,
Ca în ăst fel să împlinească
Aceste lucruri, să zidească
El, astă casă, pentru cari
Eu am făcut pregătiri mari.”
Ungerea lui Solomon
20Către întreaga adunare,
David a zis: „Vreau, fiecare
Din voi, să-L binecuvântați
Pe Domnul și să-L lăudați.”
Întreg poporul a făcut
Așa precum i s-a cerut:
Pe Domnu-a binecuvântat
Și-apoi, cu toți s-au închinat,
Atât în fața Domnului,
Cât și a împăratului.
21A doua zi, cu toți s-au dus
Și pentru Domnul au adus
Jertfe apoi, cari se socot
A fi drept ardere de tot.
Viței, o mie, au jertfit;
Berbeci, o mie, negreșit,
Iar numărul de miei – la fel –
O mie s-a vădit și el.
Toate-animalele jertfite
Au fost – în urmă – însoțite,
Precum se cere, de-o măsură
Din jertfa pentru băutură.
La ele s-au adăugat
Și alte jertfe ce s-au dat,
Ca să ajungă-n acest fel,
Pentru întregul Israel.
22Toți au băut și au mâncat
Atuncea, și s-au bucurat,
Șezând în fața Domnului.
Apoi, peste poporul Lui,
Pe Solomon l-au așezat –
A doua oară – împărat,
Țadoc fiind acela care
Fusese uns drept preot mare.
23Pe scaunul cel de domnie
Al Domnului – pe cari se știe
Că David fost-a așezat –
Venit-a Solomon de-a stat.
În toate, propășit-a el
Și-ntreg poporul Israel.
24Toți căpitanii l-au urmat,
Vitejii s-au alăturat,
Iar ai lui David fii – la fel –
Au ascultat, mereu, de el.
25Domnul, apoi, neîncetat,
Pe Solomon, l-a înălțat
Sub ochi-ntregului popor,
Iar astfel, nici un domnitor –
Care-naintea lui fusese –
Asemeni lui, nu ajunsese.
Moartea lui David
26David, al lui Isai fecior,
Peste-al lui Israel popor,
27Ani patruzeci, a stăpânit.
El, șapte ani doar, a domnit,
Peste Hebron, ca împărat,
Iar la Ierusalim a stat
Treizeci și trei. A adormit,
28Sătul de zile, fericit
Și plin de slavă. Pe-al său tron,
Venita-n urmă-i Solomon.
29Faptele ce au fost făcute,
De David, toate sunt trecute
În cărțile lui Samuel,
Natan, precum și Gad, la fel.
Acești trei oameni, negreșit,
A fi proroci s-au dovedit.
30În cartea lor, ei au trecut
Tot ceea ce s-a petrecut
Când David fost-a împărat,
Precum și tot ce s-a-ntâmplat
Atunci, în țările pe care,
Israelul, în jur, le are.
Selectat acum:
1 Cronici 29: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca