1 Cronici 5
5
Urmașii lui Ruben
1Iată-i pe fiii cei pe care
Ruben, urmași, în lume-i are.
Întâi născut se află el,
La al său tată, Israel.
El e cel care a spurcat,
De mult, al tatălui său pat,
Și-n felu-acesta și-a pierdut
Dreptul de cel dintâi născut.
Dreptul acest i s-a luat
Fiind apoi, în urmă, dat
Feciorilor lui Iosif, care,
Pe Israel, tată, îl are.
Dar Iosif nu a fost trecut,
În neam, drept cel dintâi născut.
2Iuda, puternic – negreșit –
Printre-ai săi frați, s-a dovedit.
Din el, în vremea ce-a urmat,
Un domnitor s-a întrupat.
Iosif e cel ce a avut
Dreptul de cel dintâi născut.
3Fiii lui Ruben, cel pe care,
Israel, prim născut, îl are:
Enoh cu Palu, și-au venit
Hețron și Carmi, la sfârșit.
4Iată-i pe fiii lui Ioel:
Șemaia, Gog, iar după el,
Șimei venit-a, de îndat’,
5Pe care Mica l-a urmat;
Apoi, Reaia a venit,
Baal, Beera la sfârșit.
6De Tilga-Pilneser, aflat
Peste Asiria-mpărat,
Beera fost-a înrobit.
Beera-i cel care-a domnit,
În neamul Rubeniților,
Peste familiile lor.
7Iată-i pe frații cei pe care
Beera, pe pământ, îi are,
Cum scrise-au fost numele lor
În spițele neamurilor:
Primul este chemat Ieiel,
Iar Zaharia-i după el.
8Bela, apoi, acela care,
Părinte, pe Azaz, îl are,
Pe Șema și-apoi, după el,
Tată, îl are, pe Ioel;
La Aroer, el locuia
Și pân’ la Nebo se-ntindea,
Încât ajunse, așadar,
La Bal-Meon, al său hotar.
9În partea de la răsărit,
Ținutu-n care-a locuit,
De la pustie se-ntindea
Și Eufratu-l atingea.
În țara Galaadului,
Multe erau turmele lui.
10Pe vremea-n care, împărat,
Saul era, ei au purtat
Război cu-n neam Hagarenit,
Pe care-n urmă l-au zdrobit.
Ale lui corturi le-au luat
Și-n ele-apoi, s-au așezat.
În acest fel, au locuit
În Galaad, la răsărit.
Urmașii lui Gad
11Fiii lui Gad, pe-atunci, erau
În fața lor, căci locuiau
De la Basan chiar începând,
Până la Salca ajungând.
12Ioel e cel dintâi născut;
Șafam, al doilea-a apărut,
Cu Iaenai și cu Șafat,
Cari, în Basan, s-au întrupat.
13Iată-i acum, pe frații lor,
Cu casele părinților:
Întâiul este Micael,
Iar Meșulam e după el;
Șeba și cu Iorai urmează,
Cu Iaecan și se-ntrupează
Zia, iar după el venea
Eber care-i al șaptelea.
14Iată-i pe fiii cei pe care,
Abihail în lume-i are:
Fiu al lui Huri, se vădește,
Lui Iaroah apoi, firește,
Lui Galaad și Micael,
Lui Ieșișai apoi; la fel,
Și al lui Buz, într-un sfârșit.
15Ahi fusese zămislit
Apoi, de către Abdiel;
Fiu al lui Guni este el
Și căpetenia pe care
Casa neamului său o are.
16La Galaad, el a șezut,
În al Basanului ținut
Și în cetățile pe care
Acesta-n jurul lui le are.
Chiar și-n jurul Saronului,
Erau ținuturile lui.
17În cartea spițelor de neam,
Trecuți au fost toți, când Iotam,
În Iuda, a împărățit,
Iar în Israel a domnit
Ieroboam, ca împărat.
18Gadiții, cari s-au întrupat
Din Ruben, lângă cari se trase
Și jumătate din Manase,
Oameni viteji – mulți – au avut,
Care-au purtat săbii și scut.
Aceștia, arcuri, mânuiau,
Iar la război, deprinși, erau.
Sunt patruzeci și patru mii
Și șapte sute șaizeci fii,
Din rândul lor, cari s-au vădit
Că-s buni de oaste, negreșit.
19Ei, cu Hagareniți-apoi,
Purtară-n urmă, un război,
Cu Nafiș, Nodab și Ietur.
20Primit-au ajutor din jur,
Bătându-i pe Hagareniți
Și pe cei care însoțiți
Erau cu ei. Au câștigat,
Doar pentru că ei au strigat
La Dumnezeu, în plin război,
Iar El i-a ajutat apoi.
I-a sprijinit, căci a văzut
Precum că-n El s-au încrezut.
21După război, turme-au luat,
Cămile – cari s-au ridicat,
În număr, la cincizeci de mii.
De două sute cincizeci mii,
Fusese numărul de oi;
Măgarii, două mii apoi;
Robii, în număr, se vădeau
Cum că o sută mii erau.
22Mulți morți, atuncea, au căzut,
Pentru că lupta – s-a văzut –
Că de la Dumnezeu venise.
După ce lupta se sfârșise,
În locul lor s-au așezat
Și-apoi acolo, ei au stat
Până la vremea când, se știe,
Că au fost duși, toți, în robie.
Jumătatea seminției lui Manase
23O jumătate dintre case,
Din seminția lui Manase,
De la Basan se întindea
Și-n felu-acesta locuia
Ținutul, pân’ la Bal-Hermon,
Pân’ la Seir și la Hermon.
În număr, mulți, se dovedeau,
24Iar căpetenii, îi aveau
Pe Efer, Ișei, Eliel,
Hovadia și Azriel,
Și Ieremia, negreșit,
Și Iahdiel, într-un sfârșit.
Aceștia, toți, vestiți erau
Și vitejie arătau.
În casele părinților,
Ei erau căpitanii lor.
25Dar față de Acel pe care,
Israel, Dumnezeu, Îl are,
Cu toții au păcătuit,
Pentru că ei s-au alipit
De idolii popoarelor
Cari fost-au înaintea lor
În țară și care-au pierit
Când Dumnezeu le-a nimicit.
26Atuncea, Domnul Cel pe care
Poporul Israel Îl are,
Duhul lui Pul, l-a ațâțat,
Și pe acela întrupat
În Tilgat-Pilneser, cel care
Era-n Asiria mai mare.
Iar Tilgat-Pilneser, apoi,
Cu ei, purtat-a un război,
Luându-i robi pe Rubeniți,
De-asemenea și pe Gadiți
Și jumătate dintre case
Din seminția lui Manase.
Pe unii, la Halah, i-a dus;
Pe alții, în Habor, i-a pus;
Uni-au ajuns robi ca să fie,
În Hara. Alți, în robie,
La apele Gozanului –
Din ordinu-mpăratului –
Au fost aduși. Ei au rămas
Acolo, până-n acest ceas.
Selectat acum:
1 Cronici 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca