De-aceea, după cum s-a zis –
Iar, în Scriptură, este scris –
„Omul dintâi, cari s-a numit
Adam, când fost-a întocmit,
Un suflet viu, a fost făcut.”
Un alt Adam a apărut –
Al doilea – care, socotit,
A fost drept duh și întocmit,
Să fie duhul dătător,
Apoi, de viață, tuturor.
Aș vrea ca să se știe bine,
Precum că, mai întâi, ne vine
Doar ceea ce este firesc,
Și-n urmă, ce-i duhovnicesc.
Omul dintâi s-a arătat
Că, din pământ, a fost luat.
De-aceea, el – în mod firesc –
Nu e decât om pământesc.
Al doilea om s-a dovedit,
Precum că e, din cer, venit.
Cei pământești, asemeni sânt,
Cu cel făcut doar din pământ,
Dar cei din cer se dovedesc,
La fel, cu Cel care-i ceresc.
Iar după cum noi am purtat,
Chipul celui ce-a fost luat
Din lutul de pe-acest pământ,
Plin de încredințare sânt
Că vom purta, apoi, firesc,
Și chipul Celui ce-i ceresc.
Vă spun un lucru, frații mei:
Carne și sânge, nu sunt cei
Cari vor putea să moștenească
Împărăția cea cerească,
A marelui nost’ Dumnezeu.
De-asemenea, vă mai spun eu,
Cum că nu poate putrezirea,
Să moștenească, nemurirea.
O taină, iată, îndrăznesc,
Acum, să vă dezvăluiesc:
Nu toți urmează s-adormim,
Însă, schimbați, avem să fim,
Într-o clipită, fiecare,
Când va fi ultima chemare,
A trâmbiței. Ea va suna,
Și morții se vor aduna,
Căci au să-nvie-n nemurire
Ne mai supuși la putrezire;
Iar noi, ceilalți, dragii mei frați,
Pe loc, avem a fi schimbați.
Căci trebuie, precum v-am spus,
Ca al nost’ trup – ce e supus,
Până acum, la putrezire –
Să se îmbrace-n nemurire.
Când acest trup, ce este pus
La putrezire-a fi supus,
Se va-mbrăca-n neputrezire,
Și când, ăst trup – care, din fire,
Fusese slab și trecător –
Va deveni nemuritor,
Să știți, atunci, că se-mplinește
Cuvântul cari, astfel, vorbește:
„Iată că moartea-i biruită –
De biruință-i înghițită.
Unde îți este boldul, moarte,
Și cine o să ți-l mai poarte?”
Al morții bold s-a dovedit
A fi păcatul, negreșit;
Iar Legea este cea prin care,
Acest păcat, putere, are.
Dar mulțumiri fie, mereu,
Aduse, pentru Dumnezeu,
Cari, biruință, ne-ncetat –
Prin Domnul nost’, Iisus – ne-a dat.
De-aceea, vă îndemn, dragi frați,
Ca, neclintiți și tari, să stați;
În lucrul Domnului, apoi,
Necontenit, sporiți dar, voi,
Pentru că astă osteneală
Nu-i în zadar, fără-ndoială.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
