Într-adevăr, vă-ntreb, pe voi,
Care e cel ce știe-apoi,
Lucrul ascuns, al omului,
Afară doar de duhul lui,
Care sălășluiește-n el?
Cu Dumnezeu, este la fel:
Nimeni nu-I știe lucrul Lui,
Decât doar Duhul Domnului.
Noi n-am primit duhul pe care
Lumea aceasta-n ea îl are,
Ci Duhul de la Dumnezeu,
Ca lucrurile Lui, mereu –
Cari pentru noi sunt arătate
Și cari, prin harul Său, ni-s date –
Să le cunoaștem, să le știm.
Despre acestea, noi vorbim,
Nu cu cuvinte ce le spune
O omenească-nțelepciune,
Ci cu cuvinte care sânt,
Luate, de la Duhul Sfânt,
Din care-o să se zămislească
Vorbirea cea duhovnicească,
Pe care noi o folosim,
Numai atuncea când vorbim
De lucruri ce-s duhovnicești.
Dar oamenii cari sunt firești,
Nu pot primi lucruri pe care,
Doar Duhul Domnului le are,
Căci pentru ei, ele-au să fie,
Neîncetat, o nebunie.
Ei nu pot ca să le aleagă
Și nu pot să le înțeleagă,
Căci ei le judecă firește,
Când trebuie duhovnicește.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
