„Dar totuși, îndrăznesc a spune,
Că este o înțelepciune
Ceea ce noi vestim – să știți –
Printre toți cei desăvârșiți.
Ea nu este a veacului
Și nici a oamenilor lui,
Care-au să fie nimiciți.
Noi propovăduim – să știți –
Înțelepciunea cea cerească –
Adică cea Dumnezeiască –
Cea tainică și nevăzută,
Care ascunsă-a fost ținută –
Mai dinainte rânduită,
De Dumnezeu – și dăruită
Acuma, nouă, tuturor,
Spre slava noastră, fraților.
Nimeni, dintre fruntașii care
Veacul acesta-n frunte-i are,
Iată, nicicând, nu au știut-o;
Căci dacă ar fi cunoscut-o,
Pe Domnul slavei, negreșit,
Atunci nu L-ar fi răstignit.
Însă, așa precum s-a zis
Și, în Scripturi, se află scris:
„Lucruri, pe cari nu a putut
Ochiul, ca să le fi văzut,
Urechea nu le-a auzit,
La inimă nu s-au suit,
Așa sunt lucrurile care
Gătite-s, pentru fiecare,
De către-al nostru Dumnezeu,
Pentru cei ce-L iubesc, mereu.”
Dar aste lucruri – să știți voi –
Descoperite-s pentru noi,
De Dumnezeu, prin Duhul Sfânt
Și astfel, cunoscute sânt.
Căci numai Duhu-i Cel ce poate
De a le cerceta pe toate,
Chiar și pe cele-adânci pe care
Ascunse, Dumnezeu le are.
Într-adevăr, vă-ntreb, pe voi,
Care e cel ce știe-apoi,
Lucrul ascuns, al omului,
Afară doar de duhul lui,
Care sălășluiește-n el?
Cu Dumnezeu, este la fel:
Nimeni nu-I știe lucrul Lui,
Decât doar Duhul Domnului.
Noi n-am primit duhul pe care
Lumea aceasta-n ea îl are,
Ci Duhul de la Dumnezeu,
Ca lucrurile Lui, mereu –
Cari pentru noi sunt arătate
Și cari, prin harul Său, ni-s date –
Să le cunoaștem, să le știm.
Despre acestea, noi vorbim,
Nu cu cuvinte ce le spune
O omenească-nțelepciune,
Ci cu cuvinte care sânt,
Luate, de la Duhul Sfânt,
Din care-o să se zămislească
Vorbirea cea duhovnicească,
Pe care noi o folosim,
Numai atuncea când vorbim
De lucruri ce-s duhovnicești.
Dar oamenii cari sunt firești,
Nu pot primi lucruri pe care,
Doar Duhul Domnului le are,
Căci pentru ei, ele-au să fie,
Neîncetat, o nebunie.
Ei nu pot ca să le aleagă
Și nu pot să le înțeleagă,
Căci ei le judecă firește,
Când trebuie duhovnicește.
Ca să le judece pe toate,
Omul duhovnicesc doar poate;
De nimeni, însă – niciodat’ –
Nu poate-a fi el, judecat.
Căci „Cine-a știut gândul Lui –
Gândul ascuns, al Domnului –
Spre a putea fi în măsură,
Ca să Îi dea învățătură?”
Dar gândul lui Hristos Iisus,
Acum, în noi se află pus.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
