Noi, fraților, am cunoscut
Dragostea Lui, căci am văzut
Că Și-a dat viața, pentru noi.
Iar noi, la rândul nost’ apoi,
Va trebui – să nu uitați! –
Să ne dăm viața, pentru frați.
Acela cari, în lume, are
O bogăție foarte mare –
Și-l vede pe fratele său,
Că-i în nevoie și-i e rău –
Iar inima și-o va închide,
Fără ca, mâna, a-i întinde,
Cum va rămâne – întreb eu –
În dragostea lui Dumnezeu?
De-aceea, copilașilor,
Îndemnul meu, dat tuturor,
Este ca voi să vă iubiți,
În adevăr, cum bine știți,
Cu fapta – precum se cuvine –
Și nu prin vorbe doar, de bine.
În felul-acesta, dovedim,
Că noi, din adevăr, venim,
Iar inimile ne vom ști,
Astfel, a ni le liniști,
În fața Lui, de câte ori
Simțim, în inimă, fiori
Care ne osândesc; căci El –
Deci Dumnezeu – este Acel
Care se află mult mai mare,
Decât ni-e inima, și care
Cunoaște, lucrurile toate.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
