De-aceea, copilașilor,
Îndemnul meu, dat tuturor,
Este ca voi să vă iubiți,
În adevăr, cum bine știți,
Cu fapta – precum se cuvine –
Și nu prin vorbe doar, de bine.
În felul-acesta, dovedim,
Că noi, din adevăr, venim,
Iar inimile ne vom ști,
Astfel, a ni le liniști,
În fața Lui, de câte ori
Simțim, în inimă, fiori
Care ne osândesc; căci El –
Deci Dumnezeu – este Acel
Care se află mult mai mare,
Decât ni-e inima, și care
Cunoaște, lucrurile toate.
Deci preaiubiților, se poate – Dacă nu sunteți osândiți,
În inimă – să vă simțiți,
Cu îndrăzneală, tot mereu,
Față de Domnul Dumnezeu.
Tot ce vom cere noi atunci –
Căci ținem ale Lui porunci,
Făcând ceea ce-i place Lui –
Primim, din mâna Domnului.
Și iată ce a poruncit:
Să credem dar, necontenit,
În Numele Fiului Lui,
Iisus Hristos, și-asemeni Lui,
Să ne iubim – cum a lăsat –
Unii pe alții, ne-ncetat.
Cel cari, porunca, Îi păzește,
În Dumnezeu se regăsește,
Iar Domnul va rămâne-n el.
Cunoaștem că, în acest fel,
El e în noi, prin Duhul dat,
Duh care-i de la El plecat.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
