1 Împărați 13
13
Un om al lui Dumnezeu vorbește împotriva altarului
1În vremea ‘ceea, a venit
Un om al Domnului, sosit
Din Iuda, pentru că, pe el
Îl trimisese la Betel,
Tocmai cuvântul Domnului.
În față la altarul lui,
Ieroboam atunci ședea,
Unde, tămâie, aducea.
2Omul lui Dumnezeu s-a dus
Pân’ la altar și-astfel, a spus:
„Altarule! Domnul, prin mine,
Are-un cuvânt, azi, pentru tine:
„Iată, din a lui David casă,
Un fiu – curând – are să iasă.
Numele lui e Iosia.
Pe tine, el va junghia –
În fața-ntregului popor –
Pe preoți-nălțimilor,
Care tămâie-aduc – drept dar –
Ca să o ardă, pe altar!
Astfel, tu ai să mistuieși
Chiar oseminte omenești!”
3În urmă, omul Domnului,
Un semn i-a dat altarului:
„Pentru a ști cu-adevărat,
Că Domnu-i Cel ce-a cuvântat
Atunci când m-a trimis pe mine,
Iată ce semn am, pentru tine:
Altarul se va despica,
Și-a lui cenușă va pica,
Vărsându-se în jurul lui!”
4Auzind vorba omului,
Ieroboam a fost cuprins,
De furie. Mâna a-ntins
Către altar și a strigat:
„Să-l prindeți!” Dar, i s-a uscat –
Îndată – brațul, iar apoi,
N-a mai putut ca înapoi,
Să și-l aducă, rămânând
Întins, către altar cătând.
5Altaru-atunci s-a despicat
Și-a lui cenușă s-a vărsat,
Așa precum omul a zis,
Pe care Domnul l-a trimis.
6Ieroboam, când a văzut
Minunea ce s-a petrecut,
Spre omul Domnului, de-ndat’ –
Cuprins de spaimă – a strigat:
„Roagă-te-acum lui Dumnezeu
Să-nzdrăvenească brațul meu,
Să-l facă sănătos și-apoi
Să îl pot trage înapoi!”
Omul acela s-a rugat,
Iar brațul i s-a vindecat.
7Apoi, pe omul Domnului,
Ieroboam, la casa lui,
Să vină-n urmă, l-a poftit:
„Mănânci ceva și, negreșit
Am să îți dau un dar apoi,
‘Nainte de-a pleca ‘napoi.
8Atunci, omul lui Dumnezeu
A zis: „Cu tine, nu vin eu.
Din casa ta, chiar jumătate
Dacă mi-ai da tu, împărate,
Eu tot nu aș intra la tine.
Lasă-mă dar, nu mă mai ține!
De-aici, nici apă n-am să beau
Și nici mâncare n-am să iau,
9Căci iată ce mi-a poruncit
Domnul, atunci când mi-a vorbit:
„Din locu-acela, să nu iei
Pâine, nici apă să nu bei!
Să nu te-ntorci pe-același drum,
Pe care-acolo mergi acum.”
10Când a sfârșit omul acel,
Pe alt drum, merse la Betel.
Omul lui Dumnezeu, omorât de un leu
11În acel timp, s-a potrivit
Că la Betel a locuit
Un alt proroc. Omul acel
Bătrân era și astfel el,
Mulți fii, pe lume-a dobândit.
Când fiii săi au auzit
Tot ceea ce s-a întâmplat,
La tatăl lor au alergat,
Să-i spună ce s-a petrecut.
12În urmă, tatăl lor a vrut
Să știe pe ce drum pornise
Omul pe care îl trimise
Chiar Dumnezeu, la împărat,
Și pe-ai săi fii, i-a întrebat:
„Pe ce drum mers-a înapoi,
Omul lui Dumnezeu, apoi?”
Ai săi feciori, atunci, i-au spus
Pe ce drum, omu-acel s-a dus.
13Prorocul zise: „Bine dar;
Puneți-mi șeaua pe măgar!”
Ei au făcut cum a dorit,
Iar el, la drum, a și pornit,
14Zorindu-se să îl găsească
Pe acel om și să-i vorbească.
Sub un stejar, el l-a găsit,
Unde, la umbră, s-a oprit
Cătând odihnă. De îndat’
Pe om, bătrânul l-a-ntrebat:
„Tu ești trimis de Dumnezeu,
Din a lui Iuda țară?” „Eu” –
Răspunse omul. „Ce dorești,
Și pentru ce mă urmărești?” –
În urmă, l-a mai întrebat.
15Atunci, bătrânul l-a-ndemnat:
„Vino cu mine, înapoi,
Ca să mănânci ceva apoi.”
16Însă, omul lui Dumnezeu
A zis: „Cu tine, nu vin eu!
De-aici, nici apă n-am să beau
Și nici mâncare n-am să iau,
17Căci Dumnezeu mi-a poruncit,
Când către voi, eu am pornit:
„Din locu-acela, să nu iei
Pâine, nici apă să nu bei,
Și nu te-ntoarce pe-acel drum,
Pe care mergi acolo-acum!”
18Bătrânul zise: „Știu prea bine,
Dar află c-a venit la mine
Un înger al lui Dumnezeu –
Pentru că sunt proroc și eu –
Și-n felu-acesta, mi-a vorbit:
„Du-te și adă-l, negreșit,
Pe acel om, la tine-acasă.
Așează-l dar, la a ta masă,
Dă-i să mănânce și să bea!”
Bătrânul, însă, îl mințea,
Căci n-a venit nimeni la el,
Să îi vorbească-n acest fel.
19Omul lui Dumnezeu, de-ndat’,
De vorba lui a ascultat,
S-a-ntors – în grabă – înapoi
Și-a stat cu el, la masă-apoi.
20Când au ajuns cei doi acasă
Și când s-au așezat la masă,
Cuvântul Domnului, de sus –
Peste bătrân venit – a spus:
21„Așa vorbește Dumnezeu:
„N-ai ascultat cuvântul Meu,
Iar ce ți-am spus, n-ai împlinit!
22Când ai plecat, ți-am poruncit:
„Ai grijă, apă să nu bei
Și nici mâncare să nu iei!
Să nu te-ntorci pe-același drum,
Pe care-acolo mergi acum!”
Tu, însă, nu M-ai ascultat.
De-aceea, fii încredințat
Că trupul tău nu va putea,
Lângă ai tăi părinți să stea!
Nu va intra-n al lor mormânt,
Căci n-ai făcut ce-a zis Cel Sfânt!”
23În urmă, omul a mâncat,
A băut apă și-a plecat.
24Însă, pe drum, s-a pogorât
Un leu, care l-a omorât.
Trupul lui mort, pe drum, zăcea,
Iar lângă el – alăturea –
Măgarul ce îl călărise
Și leul care îl ucise.
25Când niște oameni au trecut –
Din întâmplare – au văzut
Trupul prorocului acel
Și leul șezând lângă el.
Ei, în cetate-apoi, s-au dus
Și grabnic, tuturor le-au spus
Ce lucru mare s-a-ntâmplat.
Prorocul cel bătrân, de-ndat’,
26Când auzi, a glăsuit:
„Omul acela – negreșit –
Era un om al Domnului.
N-a ascultat porunca Lui
Și-atunci, El, pradă, l-a lăsat,
Leului ce l-a sfâșiat.
Cuvântul care l-a rostit
Domnul, acuma s-a-mplinit!”
27Fiilor săi, le-a vorbit iar:
„Puneți-mi șeaua, pe măgar.”
28În urmă, omul a plecat
Și trupul mort l-a căutat.
Întins, în drum, el l-a găsit
Și-alăturea a mai zărit
Măgarul ce îl călărise
Și leul care îl ucise.
29Prorocul, trupul, l-a luat,
Pe-al său măgar l-a așezat
Și către casă, înapoi,
S-a-ntors în grabă, iar apoi –
După ce l-a jelit – l-a dus
30Și în al său mormânt, l-a pus.
A mers, în urmă, în cetate,
Jelindu-se mereu: „Vai, frate!”
31Apoi, le zise fiilor:
„Să mă luați, când am să mor,
Și trupul să mi-l puneți voi,
Alături de ăst om apoi.
32Vorbele care le-a spus el,
Despre altarul din Betel,
Să știți că au să se-mplinească
Și au ca să se năruiască
Toate-nălțimile pe care
Samaria, acum, le are.”
Neascultarea lui Ieroboam
33După tot ce s-a întâmplat,
Ieroboam n-a ascultat,
De Dumnezeu, ci și-a văzut
De calea rea, neabătut.
Din tot poporul, a adus,
Preoți și, pe-nălțimi, i-a pus.
Oricine-atuncea și-a dorit
Preot a fi, a fost sfințit
Și, pe-nălțimi, a fost adus,
Fiind astfel, în slujbă, pus.
34Faptele împăratului
Adus-au, peste casa lui,
Prilejul de păcătuire
Și-n urmă, a ei nimicire.
Selectat acum:
1 Împărați 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca