Să vă smeriți voi, așadar,
Sub mâna tare-a Domnului,
Pentru ca El, la vremea Lui,
Să vă înalțe, sus, apoi.
Asupra Lui, s-aruncați voi,
Grijile care le aveți,
Pentru că El – o să vedeți –
Cum că, de voi, se îngrijește
Și tot mereu, vă ocrotește.
Întotdeauna, treji să stați,
Atenți să fiți și să vegheați,
Căci diavolul, care-i mereu,
Al vost’ potrivnic, ca un leu –
Care răcnește-nfuriat –
Vă dă târcoale, ne-ncetat,
Și caută-n orice clipită,
Pe cineva, ca să-l înghită.
Tari, în credință, voi să fiți,
Ca lui să vă împotriviți,
Știind că-n lume-ai voștri frați,
La fel se află încercați,
Trecând și ei, prin suferință,
Ca voi, ca orișice ființă.
Dar Dumnezeul harului –
Cel care-n bunătatea Lui,
La a Lui slavă, va adus,
Acuma, prin Hristos Iisus –
După ce o să suferiți
Puțin timp doar, desăvârșiți
O să vă facă. Vă-ntărește,
Putere-apoi, vă dăruiește
Și veți ajunge, negreșit,
Cu toți, atunci, de neclintit.
Slava, puterea, tot mereu,
Fie ale lui Dumnezeu,
Acum, în anii care vin,
Și-n vecii vecilor! Amin.