1 Samuel 23
23
David scapă Cheila
1La David, slujitori s-au dus
Și-apoi, în acest fel, i-au spus:
„Iată că Filistenii sânt,
Cu oștile, pe-al nost’ pământ.
Spre Cheila, ei s-au îndreptat,
Iar câmpul care s-a aflat
În jurul ei, l-au jefuit,
Și tot în cale-au pustiit.”
2În fața Domnului a stat
David atunci, și L-a-ntrebat:
„Ce trebuie să fac, acum?
Vrei să mă pregătesc de drum
Și-apoi să plec ca să mă bat
Cu cei care ne-au atacat?”
Domnul a zis: „Du-te și-i bate,
Să izbăvești astă cetate –
Precum și-al ei întreg popor –
Din mâna Filistenilor!”
3Dar oamenii ce i-a avut
David în preajmă, s-au temut
Și astfel i-au vorbit apoi:
„Chiar și aici – în Iuda – noi
Suntem speriați. Dar ce-o să fie,
La Cheila, când, pe-a cea câmpie,
Piept o să dea al nost’ popor,
Cu oastea Filistenilor?”
4David, din nou, L-a întrebat
Pe Domnul, care-a cuvântat:
„Te scoală și – de bună seamă –
La Cheila du-te, fără teamă!
Pe Filisteni, acuma, vreau,
În mâna ta, ca să îi dau!”
5David, oștenii, și-a luat
Și către Cheila s-a-ndreptat.
Pe Filisteni, el i-a lovit
Și astfel le-a pricinuit
O mare-nfrângere apoi,
Luându-le vite și oi.
Toți oamenii care erau –
Care în Cheila locuiau –
În felu-acesta au scăpat
De cei care i-au atacat.
6Abiatar – acela care,
Pe-Ahimelec, tată, îl are –
Cu el, efodul, și-a luat,
Când înspre Cheila s-a-ndreptat.
7Saul a prins atunci, de veste,
Că în cetatea Cheila este
David cu-ai săi, și-a cuvântat:
„Iată că Dumnezeu i-a dat,
În mâna mea, căci au venit
La Cheila. S-au adăpostit –
Acum – într-o cetate care
Porți și zăvoare-n ziduri are.”
8Și Saul a chemat apoi,
Întreg poporul, la război,
La Cheila ca să se pogoare,
Pe David, să îl înconjoare.
9De-al său plan, David a aflat
Și-apoi, la sine, l-a chemat
Pe preotul Abiatar,
Zicând: „Adă efodul dar!”
10Apoi, a spus în acest fel:
„O, Doamne al lui Israel,
Iată că fost-am înștiințat,
Precum că Saul s-a-ndreptat
Spre Cheila, ca să mă găsească
Și pentru ca să nimicească
Cetatea, din pricina mea,
Cu tot ceea ce este-n ea.
11Locuitorii cei pe care
Cetatea Cheila în ea-i are,
În mâinile-mpăratului,
Au să mă dea? Cu oastea lui,
Saul va coborî apoi –
Cum am aflat – până la noi?
O, Doamne al lui Israel,
Spune-mi dar, ce va face el?”
Domnul răspunse: „Saul vine,
Până la Cheila, după tine.”
12David a întrebat apoi:
„Dar ce se va-ntâmpla cu noi?
Ce pot eu oare, să pățesc?
Dar cei care mă însoțesc?
Locuitorii cei pe care
Cetatea Cheila în ea-i are –
Pe mine și pe toți ai mei –
Au să ne vândă, oare, ei?
În mâna împăratului
Și-n mâna oamenilor lui,
Au să ne dea, cumva?” „Să știi”–
Domnul a zis – „că ai să fii,
Pe mâinile lui Saul, dat.”
13David, atuncea, s-a sculat,
Cu toți cei care-l însoțeau –
Cari șase sute se vădeau –
Și, din cetate, au ieșit.
Apoi, în jur s-au răspândit,
Căci au voit ca să găsească
Un loc, să se adăpostească.
Deci fiecare a făcut
Atuncea, doar ce a putut.
Saul, îndată, a aflat
Precum că David a scăpat,
Din Cheila și că a fugit.
Din al său drum, el s-a oprit
Și-n Cheila nu a mai pătruns.
14David – în urmă – s-a ascuns
Și pe un munte-a locuit
Într-un pustiu, Zif, denumit.
Saul l-a căutat, mereu,
Numai că Domnul Dumnezeu,
Întotdeauna l-a vegheat
Și-n mâna lui, nu l-a lăsat.
David în pustia Zif și Maon
15Văzând că Saul e pornit
Să îi ia viața negreșit,
David într-o pădure-a stat,
Chiar în pustiul, Zif, chemat.
16În urmă, Ionatan – cel care,
Pe Saul, drept părinte-l are –
S-a dus la David, să-l găsească,
Să-l vadă și să îi vorbească.
Atuncea când l-a întâlnit,
Prin vorba lui, i-a întărit
Încrederea în Dumnezeu.
17„Să nu te temi, căci tatăl meu
Nu va ajunge pân’ la tine” –
Îi zise Ionatan. „Știu bine,
Precum că tu vei fi acel
Cari va domni în Israel.
De-asemenea, mai știu că eu
Al doilea am să fiu mereu –
În țara noastră – după tine.
Saul le știe-acestea bine.”
18În fața Domnului Cel Sfânt,
Au mai făcut un legământ
Și-n urmă, ei s-au despărțit.
David rămase-adăpostit
În Zif, iar Ionatan, apoi,
S-a dus acasă, înapoi.
19Cei care-n Zif au locuit
Au mers la Saul și-au vorbit:
„Nu știi că David a ajuns,
La noi și-acuma e ascuns
Într-o pădure ce se-ntinde
Lângă pustie și cuprinde
Dealul cari, Hachila, se cheamă,
Și care e – de bună seamă –
Lângă pustie așezat?
20Pogoară-te la el, de-ndat’ –
Căci în pădure îl găsești –
Și prinde-l, precum îți dorești!
Sau dacă vrei, lasă pe noi,
Și-n mâini, o să ți-l dăm apoi!”
21„Mereu, Domnul să vă vegheze
Și să vă binecuvinteze” –
Răspunse Saul – „căci văd bine
Că voi aveți milă de mine!
22Mergeți acum și cercetați,
Iar după ce o să aflați
Exact, locul în care este,
Veniți apoi și-mi dați de veste,
Căci e șiret, am auzit.
De-aceea, greu e de găsit.
23Să cercetați dar, să știți unde –
Cu ai săi oameni – se ascunde.
Ceva temeinic de aflați –
Vă rog – de veste, să îmi dați,
Căci eu am să pornesc apoi,
Și am să vin până la voi,
Să-l caut, fără încetare,
Prin miile de fii pe care
Îi are Iuda – negreșit –
Până când îl voi fi găsit.”
24Oameni-aceia au plecat
Și către Zif s-au îndreptat.
David și-ai săi au locuit
Într-un pustiu, Maon, numit.
El se afla într-o câmpie,
La miazăzi de-acea pustie.
25În urmă, Saul a plecat,
Pe David, de l-a căutat.
David, însă, a prins de veste
Că Saul pe-a sa urmă, este.
Atunci, în grabă, a venit
Și adăpost el și-a găsit,
La stânca din Maon. Cu el,
S-au adunat, în locu-acel,
Oștenii care-l însoțeau.
26Saul și-ai săi îl căutau
Pe o costișă-a muntelui,
Dar David și oamenii lui,
Pe altă parte se aflau.
În mare grabă, ei fugeau,
Să scape de urmăritori –
De Saul și-ai lui slujitori.
Saul, apoi, a-nconjurat
Tot muntele și-a încercat
Ca, pe fugari, să îi găsească,
Să-i prindă și să-i nimicească.
27Un sol, atuncea, a venit,
La Saul, și a glăsuit:
„Grăbește-te să vii, căci iară,
Pătruns-au Filisteni-n țară!”
28Saul, când vestea a aflat,
Să-l urmărească, a-ncetat,
Pe David și pe-ai săi și-apoi,
Făcut-a drumul înapoi,
Cu toată ceata de oșteni,
Să-ntâmpine pe Filisteni.
„Sela-Hamahlecot” numit,
E locu-n care s-a oprit –
Sau altfel „Stânca despărțirii” –
Căci el a poruncit oștirii,
Să se întoarcă înapoi.
29David și-ai săi s-au dus apoi,
Pân’ la En-Ghedi, căci știau
Cum că acolo se găseau
Locuri anume – întărite –
Care puteau fi folosite
Drept adăpost și, negreșit,
Acolo, ei au locuit.
Selectat acum:
1 Samuel 23: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca