Saul, atunci, a cuvântat:
„Hei, slujitori! Grabnic plecați
Și o femeie-mi căutați,
Care să știe-n astă vreme,
Duhuri de morți, ca să îmi cheme,
Căci vreau să-ntreb ce pot să fac.”
Ei au făcut pe al său plac,
Și-au zis către-mpăratul lor:
„Iată-mpărate, în En-Dor,
Se află o femeie care
O astfel de putere are,
Încât ea poate-n orice vreme,
Pe morți, la ea, ca să îi cheme.”
Saul, de haine, s-a schimbat
Și cu doi oameni a plecat
Să o găsească, negreșit.
Noaptea – la ea – ei au sosit,
Iar Saul i-a vorbit, de-ndat’:
„Nu te speria! Eu am aflat,
Că poți să chemi, în orice vreme,
Morții, la tine. Nu te teme,
Căci nu ai să pățești nimic!
Să-mi chemi numai, pe cine-ți zic,
Ca să ne spună tuturor,
Ce o să fie-n viitor!”