1 Samuel 30
30
Întoarcerea lui David la Țiclag
1David și cei ce-l însoțeau,
Înspre Țiclag se îndreptau.
Pe drum, trei zile au făcut;
Când au ajuns, ei au văzut
Că-n miazăzi au năvălit
Amaleciții și-au lovit
Țiclagu-n cale, pustiind
Tot ce-ntâlneau și nimicind.
Țiclagului, ei, foc, i-au dat
2Și prinși, în urmă, au luat
Femeile ce le-au găsit,
Care-n Țiclag au locuit.
Când în Țiclag s-au pogorât,
Pe nimenea n-au omorât,
Ci doar cetății, foc, i-au dat,
Au luat totul și-au plecat.
3David și-ai săi, când au ajuns
Și când, în grabă, au pătruns
În a Țiclagului cetate
Și au văzut cum că furate
Au fost toate-ale lor soții –
Precum și toți ai lor copii –
4În hohote au izbucnit
Cu toții și s-au tânguit.
5Două soții, David avea:
Ahinoam i se numea
Prima, fiind din Izreel.
A doua fost-a din Carmel.
Abigail era chemată,
Fiind, de la Nabal, luată.
Astfel, femeile acele,
Răpite-au fost atunci, și ele.
6David era-n mare strâmtoare,
Căci toți voiau să îl omoare
Cu pietre, căci erau mâhniți,
Furioși și-n contra lui porniți,
Pentru tot ce s-a întâmplat.
Dar David s-a îmbărbătat
Și s-a-ncrezut în Dumnezeu,
Care l-a sprijinit, mereu.
7Pe-Abiatar – preotul care,
Pe-Ahimelec, părinte-l are –
La sine-ndată, l-a chemat
Și-n acest fel, a cuvântat:
„Adu-mi efodul!” El s-a dus
După efod și l-a adus.
8David, în fața Domnului,
Merse, să ceară sfatul Lui:
„Ce să fac, oare? Să pornesc,
Pe-Amaleciți, să-i urmăresc?
Pot oare, ca să plec acum?
Am să-i ajung, oare, pe drum?”
Domnul a zis: „Poți să pornești
Și poți ca să îi urmărești.
Îi vei ajunge, negreșit,
Și totul fi-va izbăvit.”
9David, atunci, și-a adunat
Toți oamenii și a plecat.
Aceia care-l însoțeau,
La șase sute se vădeau.
Astfel, ajunse ceata lor,
Pân’ la pârâul zis Besor.
Acolo, ei s-au așezat
Cu tabăra și-au așteptat
Să vină cei întârziați,
Care, pe drum, erau aflați.
După ce toți s-au adunat,
10David în tabără-a lăsat
Pe două sute dintre ei,
Pentru că oamenii acei,
Prea obosiți, se dovedeau,
Iar mai departe, nu puteau
Atunci, a merge, negreșit.
Cu ceilalți însă, a pornit
După Amaleciți, de-ndată.
Cei ce erau cu el, în ceată –
Care, la drum, îl însoțeau –
La patru sute se vădeau.
De apele Besorului,
David și toată ceata lui
Trecură-n grabă. Pe-un tăpșean,
11Au întâlnit un Egiptean.
Oamenii care l-au aflat,
La David, l-au înfățișat.
David, atunci când l-a zărit,
A înțeles că-i ostenit,
Că e flămând și însetat.
Cu pâine, el l-a îmbiat,
A poruncit, apă, să-i dea,
12Și i-a mai dat, de-asemenea,
O legătură de smochine
Și de stafide, de la sine.
După ce omul a mâncat,
Puteri a prins și s-a-ntremat,
Căci au trecut trei zile-n care
Nimic, n-avuse, de mâncare.
13David, în urmă, i-a vorbit:
„Spune-mi, de unde ești venit?”
El a răspuns: „Sunt un băiat
Cari, din Egipt, este plecat.
Muncesc la un Amalecit.
Stăpânul meu m-a părăsit
Acum trei zile, căci eram
Bolnav și-abia mă mai mișcam.
14Spre miazăzi, am năvălit,
În partea-n care-a locuit
Poporul Cheretiților.
Cu oastea-Amaleciților,
Prin Iuda, noi am mai trecut –
Pe lângă-al lui Caleb ținut –
Și în Țiclag am năvălit,
Pe care l-am și pustiit.”
15David l-a întrebat apoi:
„Vrei să ne duci, acum, pe noi,
La oastea de Amaleciți?”
„Dacă-ndurare-mi dăruiți” –
Răspunse el – „mă învoiesc
Și am să vă călăuzesc.
Jură-mi acuma, te rog eu,
Pe Numele lui Dumnezeu,
Că n-ai să mă ucizi apoi
Și nici nu mă vei da-napoi,
În mâinile stăpânului
Ce îl aveam, ca rob al lui.”
16David, atunci, s-a învoit,
Iar tânărul i-a însoțit,
Ducându-i la Amaleciți.
Aceștia fost-au risipiți
În tot ținutul. Chefuiau
Și bucuroși se arătau,
Pe urma prăzii dobândite
Din jafurile săvârșite
În țara Filistenilor
Și-n a lui Iuda. Oastea lor,
Acum, o grijă doar, avea:
Aceea de-a mânca și-a bea.
17David, în zori, a năvălit
Și până-n seară i-a zdrobit.
Doar patru sute au scăpat
Căci, pe cămile, s-au urcat
Și-n mare grabă au fugit.
David nu i-a mai urmărit
18Căci, înapoi, el a luat
Tot ceea ce le-a fost furat.
În felu-acesta, a putut
Ca soațele ce le-a avut,
Să și le ieie, înapoi.
19Toți au văzut, mirați, apoi,
Cum că nimic nu le-a lipsit,
Din ceea ce le-a fost răpit.
Nevestele, toate erau,
Cu pruncii pe care-i aveau.
20Au mai luat cirezi de boi
Și toate turmele de oi,
Iar cei cari turmele mânau,
Mergeau în față și strigau:
„Prada aceasta, toată – iată –
De către David e luată!”
21În urmă, David a sosit,
La oamenii cari s-au oprit,
La apele Besorului,
Căci două sute dintre-ai lui,
Prea obosiți, s-au dovedit
Și-n luptă nu l-au însoțit.
Ei s-au grăbit – care, de care –
Să-i iasă în întâmpinare.
David, când s-au apropiat,
De sănătate, i-a-ntrebat.
22Dintre cei ce l-au însoțit
În luptă, unii s-au vădit
Răuvoitori și au strigat:
„Oameni-aceștia n-au luptat,
Pentru că nu au fost cu noi.
Astfel, din prada de război,
Nimica, nu le datorăm.
Trebuie numai să-i lăsăm,
Nevestele, să și le ia –
Copiii de asemenea –
Și-apoi, să plece, unde vor!”
23Dar David zise: „Fraților!
Să nu-ndrăznească cineva,
Să făptuiască-așa ceva!
Căci Dumnezeu ne-a dăruit
Prada și tot El ne-a păzit.
Pe cei care ne-au atacat,
În mâna noastră, i-a lăsat.
24Și cine credeți, mai apoi,
Că vă va asculta pe voi?
Aceeași parte, vor avea
Ce-i ce-au luptat, și-asemenea,
Cei care nu ne-au însoțit,
Căci lucrurile ne-au păzit.”
25Și astăzi, se face la fel,
În orice loc, în Israel.
O lege și un obicei,
E acest lucru, la Evrei.
26Când, la Țiclag, ei au sosit,
David găsi că-i potrivit
Să dea apoi, din prada lor –
O parte – și bătrânilor
Din Iuda și, de-asemenea,
Prietenilor ce-i avea.
Îndată, daruri, a trimis,
Iar cei care le-au dus, au zis:
„Acesta este darul meu,
Pe care, vouă, vi-l dau eu,
Din prada ce am dobândit
Atuncea când m-am războit
Cu toți vrăjmașii cei pe care
Al nostru Dumnezeu îi are!”
27Daruri, el a trimis, astfel,
Celor ce fost-au la Betel
Și la Iatir și la Ramot,
28La Eștemoa și Sifmot;
La Aroer, trimise-apoi,
Parte, din prada de război.
29De-asemeni, daruri au primit
Cei ce-n Racal au locuit.
A mai trimis și la Cheniți,
Precum și la Ierahmeliți;
30Cei cari, în Cor-Așan erau,
Cei care-n Horma se aflau,
Cei ce-n Atac au locuit,
De-asemeni, daruri, au primit.
31Cei din Hebron primiră-apoi,
Parte, din prada de război.
Pe orișiunde a trecut
David cu-ai săi, parte-a făcut,
La toți, din pradă – negreșit –
Fiind astfel, de toți, iubit.
Selectat acum:
1 Samuel 30: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca