1 Samuel 4
4
Israel bătut de Filisteni
1A lui Israel adunare,
Despre-a lui Samuel chemare,
Aflat-a-ndată, negreșit.
Israeliții au ieșit
În fața Filistenilor,
Să lupte împotriva lor.
La Eben-Ezer s-au oprit,
Iar Filistenii au venit
Pân’ la Afec, unde au stat
Și tabăra și-au așezat.
2În linie – pentru război –
Ei și-au pus oastea mai apoi,
Și astfel, lupta a-nceput,
Iar Israel a fost bătut.
Pierit-au cam la patru mii –
Dintre-ai lui Israel copii –
În luptele care s-au dat.
3Poporul s-a înapoiat
În tabără, de la război,
Iar cei bătrâni au zis apoi:
„Dar pentru ce ne-a părăsit
Domnul și azi a-ngăduit
Să fim bătuți de-acest popor –
De cel al Filistenilor?
Haidem, la Silo să plecăm
Și de acolo să luăm
Chivotul legământului.
În mijlocul poporului,
Să-l punem, căci în acest fel,
Scăpați vom fi – de către el –
Din mâinile vrăjmașilor.”
4Mai mulți plecară, din popor,
La Silo, căci au stabilit
Ca să aducă, negreșit,
Apoi, din casa Domnului,
Chivotul legământului
Al Domnului oștirilor
Cari, în al heruvimilor
Mijloc, șade neîncetat.
Hofni și Fineas s-au aflat
Lângă chivotul Domnului.
5Chivotul legământului
A fost luat și-apoi adus
În tabără, unde l-au pus
În mijlocul poporului.
Poporul, la vederea lui –
De bucurie – a strigat,
Încât pământul s-a mișcat.
6Strigătul fost-a auzit
De Filisteni, care-au gândit:
„Ce-nseamnă strigătele care
Se-aud acum, atât de tare,
Din tabăra Evreilor?”
Ajunse la urechea lor,
Apoi, un zvon ce i-a-ngrozit,
Cum că chivotul a sosit
În tabăra lui Israel.
7Când au aflat lucrul acel,
Toți Filistenii s-au temut,
Pentru că ei chiar au crezut
Precum că Dumnezeu venise,
Dacă chivotul Lui sosise.
Înspăimântați, au zis apoi:
„De-acuma, este vai de noi!
8Vai nouă! Cine oare poate –
Pe noi – acum, a ne mai scoate
Din mâna unor dumnezei
Atât de tari? Noi știm că ei,
Pe Egipteni, i-au pedepsit
Și cu urgii mari, i-au lovit.
9Acuma, întăriți-vă!
Fiți oameni! Pregătiți-vă
Oameni ai Filistenilor,
Ca nu cumva, Evreilor,
Robi să le-ajungeți mai apoi,
Așa cum i-ați robit și voi!”
10Din nou, ei lupta-au început,
Iar Israel a fost bătut
Și fiecare a fugit
La cortul lui. Cei ce-au pierit,
Pedeștri-au fost – treizeci de mii –
Dintre-ai lui Israel copii.
11Chivotul Domnului – apoi –
A fost luat. Fiii cei doi,
Pe cari Eli i-a zămislit –
Hofni și Fineas – au murit.
12Un om, din Beniamin, s-a dus
La Silo, veste, de-a adus.
El, hainele, și-a sfâșiat,
Țărână-n creștet și-a turnat
Și către Silo a pornit.
13Pe Eli, omul l-a găsit,
Stând pe un scaun, lângă drum,
Fiind neliniștit de-acum,
Pentru chivotul Domnului.
Omul a spus, poporului
Care-n cetate s-a aflat,
Tot ceea ce s-a întâmplat.
Speriat, poporul a răcnit,
14Iar Eli – când a auzit
Strigătul lui – a întrebat:
„De ce țipați? Ce s-a-ntâmplat?”
Îndată, omul a venit
În față și i-a povestit
Tot ceea ce s-a petrecut,
Cum Israel a fost bătut.
15Mulți ani pe Eli-l apăsau,
Căci nouăzeci și opt erau.
De-acuma, el îmbătrânise
Și mult, vederea îi slăbise.
16Omul, lui Eli, i-a vorbit:
„De la război, eu am fugit.”
Eli a zis: „Ce s-a-ntâmplat?
Vorbește fiule, de-ndat’!”
17Atunci, omul acel a spus:
„Tot Israelul a fost pus
Pe fugă, căci oștirea lor –
De cea a Filistenilor –
A fost înfrântă, iar cei doi
Copii ai tăi pieiră-apoi.
Hofni și Fineas au murit
Și-apoi, chivotul – negreșit –
A fost, de Filisteni, luat,
Și-n a lor tabără, mutat.”
18Când, de chivot, a auzit
Eli, pe loc, s-a prăbușit
De pe-al său scaun și-a picat
Pe spate, căci era aflat
Chiar lângă poartă. S-a lovit
Atunci, la ceafă și-a murit,
Căci om bătrân se dovedea
Și greutate mare-avea.
Peste-al lui Israel popor,
Eli a fost judecător
Și patruzeci de ani a stat,
În fruntea lui și-a judecat.
19Nora pe care o avea –
Soața lui Fineas era ea –
Însărcinată se găsise.
În clipa-n care auzise
Că al ei socru a pierit,
Că soțul ei s-a prăpădit
Și că chivotul e luat
De Filisteni, simți de-ndat’
Că-i vin durerile pe care
Sorocul nașterii le are.
Femeia-n urmă a născut,
Însă grea naștere-a avut.
20Pe când moartea-i se-apropia,
Femeile, de lângă ea,
Au zis: „Ai un fecior! N-ai teamă!”
Dar ea nu le-a luat în seamă,
Căci nici o vorbă nu le-a spus.
21Apoi, copilului, i-a pus,
Drept nume, „I-Cabod”. Astfel,
„Nu mai e slavă”-nseamnă el.
În urmă, a adăugat:
„Iată, acum s-a depărtat
Slava pe care Israel,
Oriunde, o avea cu el.”
În felu-acesta a vorbit,
Doar pentru că a fost răpit –
Atunci – chivotul Domnului,
Și pentru moartea socrului
Și-al soțului ce îl avuse.
22Apoi la urmă, ea mai spuse:
„S-a dus slava din Israel,
Pentru că nu mai e, la el,
Mereu, chivotul Domnului,
Căci l-au răpit vrășmașii lui.”
Selectat acum:
1 Samuel 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca