1 Samuel 6
6
Filistenii trimit chivotul înapoi
1Un timp de șapte luni, a stat
Chivotul Domnului, aflat
Departe de al său popor,
În țara Filistenilor.
2Și Filistenii au adus
Preoți și ghicitori și-au spus:
„Ce facem cu chivotul care
Domnul lui Israel îl are?
Ce trebuie să facem noi,
Ca să-l trimitem înapoi?”
3Ei au răspuns: „Chivotul care
Domnul lui Israel îl are,
Să nu-l trimiteți înapoi –
Cu mâna goală – de la voi.
O jertfă-ntâi, să pregătiți,
Pe care să o dăruiți
Lui Dumnezeu – jertfă de vină –
În seamă să nu vă mai țină
Păcatul ce l-ați săvârșit,
Pe când chivotul I-ați răpit.
Astfel – să fiți încredințați –
Că-ndată fi-veți vindecați.”
4Toți Filisteni-au întrebat:
„Ce jertfă vom avea de dat,
Pentru ca-ntreaga noastră vină,
În seamă, să nu se mai țină?”
„Cinci umflături, voi să luați,
Din aur” – au zis ei. „Să dați,
Apoi, cinci șoareci făuriți
Din aur. Trebuie să știți
Că numărul șoarecilor –
Precum și-al umflăturilor –
E-asemenea numărului
Mai marilor poporului.
Urgia care v-a lovit
Și, peste ei, a bântuit.
5Deci faceți, niște chipuri, voi,
Ca umflăturile, și-apoi,
Și alte chipuri să lucrați,
La fel ca șoarecii aflați
În țară de vă pustiesc.
Dați slavă Domnului ceresc,
Dați slavă Domnului pe care
Neamul lui Israel Îl are.
Dacă veți face-n acest fel,
Atuncea noi sperăm că El
O să-Și ridice mâna-apoi,
Să nu apese peste voi,
Pe dumnezeii ce-i slujiți
Și țara-n care locuiți.
6De ce-mpietrită, vreți să fie
Inima voastră, cum se știe
Că Faraonul a făcut,
În al Egiptului ținut?
Asemeni Faraonului,
A fost întreg poporul lui.
Dar Dumnezeu nu i-a lovit
Atuncea? Nu i-a pedepsit
Încât apoi, ei l-au lăsat,
Pe Israel, să plece-ndat’?”
7Să făuriți, un car noi, voi
Și două vaci luați apoi.
Tinere, vacile acele
Vor fi și, țâță, vor da ele.
Să nu fi fost puse la plug
Și nici puse să tragă-n jug.
Să înjugați vacile-acele –
La car – luând de lângă ele
Vițeii lor, pe care-apoi,
Acasă îi veți duce voi.
8Chivotu-n urmă să-l luați,
Și-n car – atent – să-l așezați.
O ladă, să mai puneți voi,
Alăturea de el apoi,
În care fi-vor așezate
Acele lucruri ce-s lucrate
Din aur, care s-au făcut
Așa precum noi v-am cerut,
Spre a fi jertfă pentru vină,
În seamă să nu vi se țină
Păcatul ce l-ați săvârșit.
Când totul fi-va împlinit,
Carul, îl veți trimite voi,
Să se întoarcă înapoi,
La neamul său, la Israel.
9Priviți în urmă, după el:
Dacă chivotul o s-apuce
Pe drumu-acela care duce
Înspre Bet-Șemeș, să știți voi
Că se întoarce înapoi,
În țara și la casa lui.
Vom ști că mâna Domnului
E cea care ne-a făcut rău,
Pentru acest chivot al Său.
Dacă chivotul nu se duce
Spre casa lui, ci o s-apuce
Pe un alt drum, vom ști apoi
Căci cel ce ne-a lovit pe noi,
Nu este Domnul. Negreșit,
Atuncea ăst rău a venit,
În țară, peste fiecare,
Doar dintr-o simplă întâmplare.”
10Oameni-ndată au făcut
Așa precum li s-a cerut
Și două vaci au căutat,
Care erau de alăptat.
Viței-acasă i-au adus,
Iar vacile, la car, le-au pus.
11Chivotu-n urmă, l-au luat
Și-atent, în car, l-au așezat,
Cu lada-n care se găseau
Acele lucruri ce erau,
Din aurul curat, făcute,
Așa precum au fost cerute.
12Vacile-apoi au apucat
Pe drumul care s-a urcat
Către Bet-Șemeș; au ținut
Drumul și nu s-au abătut,
Cu nici un pas, spre dreapta lui
Și nici spre stânga drumului.
Spre Israel se îndreptau,
Iar vacile, mereu, mugeau.
Mai marii Filistenilor,
Au mers apoi, pe urma lor,
Pân’ la hotarul cel pe care,
Lângă Bet-Șemeș, țara-l are.
Chivotul la Bet-Șemeș
13Cei ce-n Bet-Șemeș se aflau,
În vale, grâne secerau.
Când ochii și i-au ridicat,
În față li s-a arătat
Chivotul Domnului, în car,
Mergând înspre al lor hotar.
S-au bucurat când l-au zărit,
14Iar caru-n urmă s-a oprit
La locul ce era chemat
„Câmpul lui Iosua”, aflat
Chiar la Bet-Șemeș, loc în care
Este o piatră foarte mare.
Oamenii-au mers și au luat
Carul și-apoi au despicat
Lemnele ce-l alcătuiau.
Vacile care îl trăgeau,
Au fost aduse Domnului,
Drept jertfă, înaintea Lui.
15Leviții au venit îndat’
Și-apoi, chivotul l-au luat,
Cu lada ce îl însoțea,
În care aur se găsea.
Le-au așezat pe fiecare,
Pe lespedea aceea mare –
De piatră – care s-a găsit
La Bet-Șemeș. Toți au venit,
În acea zi, și au adus
Arderi și jertfe, ce le-au pus
Apoi, în fața Domnului,
Spre cinstea și spre slava Lui.
16Cei cinci conducători pe care
Neamul de Filisteni îi are,
După ce-au stat și au văzut
Tot ceea ce s-a petrecut,
Înspre Ecron plecară-apoi,
Venind acasă, înapoi.
17Iată ce umflături au dat –
Care, din aur, s-au lucrat –
Toți Filistenii, Domnului,
Spre-a căpăta iertarea Lui:
Pentru Asdod și Ascalon,
Gaza și Gat și-apoi Ecron,
18Erau și niște șoareci care,
De aur fost-au fiecare,
Și cinci era numărul lor –
La fel ca al cetăților
Unde aflați erau cei cari,
La Filisteni, erau mai mari.
Unele fost-au construite,
Fiind, cu ziduri, întărite;
Dar altele, în schimb, n-aveau
Ziduri care le-mprejmuiau.
Lucrul acest e-adeverit
De piatra ‘ceea – negreșit –
Pe cari chivotu-au așezat,
Când, de pe car, ei, jos, l-au dat.
Și astăzi, piatra se găsește
În locul care se numește
„Câmpul lui Iosua”, și care
E la Bet-Șemeș, la hotare.
19Domnul, pe cei ce-au locuit
Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit,
Căci în chivot ei s-au uitat.
Moartea – pe loc – i-a secerat,
Atuncea, pe cincizeci de mii
Dintre-ai lui Israel copii,
La care s-au adăugat –
În urmă – șaptezeci, de-ndat’.
Poporu-ntreg s-a tânguit,
Pentru că Domnul l-a lovit,
Îngăduind așa urgie,
Asupra lui, atunci, să vie.
20Cei din Bet-Șemeș au văzut
Tot ceea ce s-a petrecut,
Și-au zis: „Cine, de pe pământ,
În fața Domnului Cel Sfânt,
Poate să stea? Ce facem noi
Și unde să-ndreptăm apoi,
Acest chivot al Domnului,
Să nu ne-apese mâna Lui?”
21La Chiriat-Iearim, de-ndat’,
În mare grabă a plecat
Un grup de soli, care-au vorbit:
„Iată, chivotul a sosit,
Căci Filistenii l-au adus,
Și este la Bet-Șemeș pus.
Veniți dar, grabnic, pân’ la noi,
Căci trebuie adus la voi!”
Selectat acum:
1 Samuel 6: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca