1 Samuel 7
7
Chivotul la Chiriat – Iearim
1Aceia care locuiră,
La Chiriat-Iearim, veniră
După chivot. Ei l-au luat
Și pe un deal l-au așezat,
Unde-a fost casa celui care,
Abinadab, drept nume, are.
Pe Eleazar – pe fiul lui –
Pentru chivotul Domnului,
Ei l-au sfințit și au lăsat
Chivotu-n paza lui, de-ndat’.
2Cam douăzeci de ani s-au dus,
De când chivotul a fost pus
La Chiriat-Iearim. De El –
De Domnul său deci – Israel,
Aminte își aduse iar,
Și plânse-n urmă, cu amar.
3Atunci, venit-a Samuel
Și-a zis, casei lui Israel:
„Dacă, din inimă, vreți voi
Să vă întoarceți înapoi –
La Domnul vostru – să luați
Domnii străini, la voi aflați
Și Astarteele la care
Se-nchină-a voastră adunare,
Și aruncați-le afară.
La Domnul, să vă-ntoarceți iară,
Cu inima, și-apoi să știți
Ca numai Lui să Îi slujiți.
El va scăpa al vost’ popor,
Din mâna Filistenilor.”
4Israeliții au luat
Bali și-Astartee, de îndat’,
Le-au scos afară, negreșit,
Și Domnului doar, i-au slujit.
5În urmă, Samuel s-a dus
În fața lor și-astfel, le-a spus:
„Să strângeți dar, în graba mare,
A lui Israel adunare,
La Mițpa, unde – pentru voi –
Eu am ca să mă rog apoi,
Lui Dumnezeu.” Toți au făcut
6Așa precum li s-a cerut.
La Mițpa, ei s-au adunat
Și-n fața Domnului, au stat.
Apă, au scos, au adunat-o,
Și înainte-I, au vărsat-o.
Întreg poporul a postit
Și-a zis: „Noi am păcătuit
Mereu, în fața Domnului.”
Apoi, fiii poporului
Pe care-i are Israel,
Trecură pe la Samuel,
Care, la Mițpa, s-a aflat,
Și-acolo el i-a judecat.
Israel se căiește
7Al Filistenilor popor –
Precum și domnitorii lor –
Au prins de veste, de îndat’,
Cum că Israel s-a urcat,
La Mițpa. Grabnic, au venit,
Cu oaste mare, și-au voit
Ca să pornească un război,
Pentru a-l nimici apoi.
Israeliții i-au văzut
Pe Filisteni și s-au temut.
8Atunci s-au dus la Samuel,
În grabă, și i-au zis, astfel:
„Strigă la Domnul, pentru noi,
Ca să ne scape mai apoi,
Din mâna Filistenilor,
Să nu piară al nost’ popor.”
9Atuncea, Samuel s-a dus
Și-un miel sugar, el a adus,
Să-l dăruiască Domnului,
Drept ardere, în fața Lui.
Pentru Israel, a strigat
La Domnul, cari l-a ascultat.
10Tocmai atunci când Samuel
Aducea jertfă mielu-acel,
Oastea de Filisteni venea
Și de popor se-apropia,
Cu gând de-a-ncepe lupta-n dat’.
Domnul, din ceruri, a tunat
Și mare vuiet s-a făcut.
Când Filistenii au văzut
Lucrul acesta, au fugit
Speriați, căci ei s-au îngrozit,
Fiind bătuți, în acest fel,
De oștile lui Israel.
11Israeliții au ieșit,
Din Mițpa, căci i-au urmărit
Pân’ la Bet-car, și i-au bătut,
Căci Filistenii n-au putut
Să-i țină piept, lui Israel.
12O piatră, pus-a Samuel,
Cari între Mițpa-i așezată
Și între Șen. Ea e chemată
Eben-Ezer, pe limba lor –
Adică „Piatră de-ajutor” –
Căci Samuel a cuvântat:
„Până aici, ne-a ajutat
Al nostru Domn.” În acest fel,
13Smeriți au fost – de Israel –
Toți Filistenii, negreșit,
Încât ei n-au mai îndrăznit
Să vină în ținutul lor –
Adică al Evreilor –
Căci împotriva lor, mereu,
A fost mâna lui Dumnezeu,
Atâta timp cât Samuel
A viețuit, în Israel.
14Cetățile ce le-au luat
Din Israel, ‘napoi le-au dat,
De la Ecron dar începând,
La Gat, în urmă, ajungând.
Ele, cu tot ținutul lor,
Smulse-au fost Filistenilor.
Pacea se-ntinse-n acest fel,
Între-Amoriți și Israel.
Samuel judecător
15Când Samuel, peste popor,
A fost ales judecător,
Atâta timp cât a trăit,
16A dat ocol, necontenit,
Pe la Ghilgal, pe la Betel
Și pe la Mițpa, unde el –
În fiecare an, o dat’ –
Pe-al său popor, l-a judecat.
17Când sfârșea totul, înapoi –
La Rama – se-ntorcea apoi,
Unde fusese casa lui.
Acolo-n cinstea Domnului,
El, un altar, a ridicat,
Unde pe-ai săi i-a judecat.
Selectat acum:
1 Samuel 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
1 Samuel 7
7
Chivotul la Chiriat – Iearim
1Aceia care locuiră,
La Chiriat-Iearim, veniră
După chivot. Ei l-au luat
Și pe un deal l-au așezat,
Unde-a fost casa celui care,
Abinadab, drept nume, are.
Pe Eleazar – pe fiul lui –
Pentru chivotul Domnului,
Ei l-au sfințit și au lăsat
Chivotu-n paza lui, de-ndat’.
2Cam douăzeci de ani s-au dus,
De când chivotul a fost pus
La Chiriat-Iearim. De El –
De Domnul său deci – Israel,
Aminte își aduse iar,
Și plânse-n urmă, cu amar.
3Atunci, venit-a Samuel
Și-a zis, casei lui Israel:
„Dacă, din inimă, vreți voi
Să vă întoarceți înapoi –
La Domnul vostru – să luați
Domnii străini, la voi aflați
Și Astarteele la care
Se-nchină-a voastră adunare,
Și aruncați-le afară.
La Domnul, să vă-ntoarceți iară,
Cu inima, și-apoi să știți
Ca numai Lui să Îi slujiți.
El va scăpa al vost’ popor,
Din mâna Filistenilor.”
4Israeliții au luat
Bali și-Astartee, de îndat’,
Le-au scos afară, negreșit,
Și Domnului doar, i-au slujit.
5În urmă, Samuel s-a dus
În fața lor și-astfel, le-a spus:
„Să strângeți dar, în graba mare,
A lui Israel adunare,
La Mițpa, unde – pentru voi –
Eu am ca să mă rog apoi,
Lui Dumnezeu.” Toți au făcut
6Așa precum li s-a cerut.
La Mițpa, ei s-au adunat
Și-n fața Domnului, au stat.
Apă, au scos, au adunat-o,
Și înainte-I, au vărsat-o.
Întreg poporul a postit
Și-a zis: „Noi am păcătuit
Mereu, în fața Domnului.”
Apoi, fiii poporului
Pe care-i are Israel,
Trecură pe la Samuel,
Care, la Mițpa, s-a aflat,
Și-acolo el i-a judecat.
Israel se căiește
7Al Filistenilor popor –
Precum și domnitorii lor –
Au prins de veste, de îndat’,
Cum că Israel s-a urcat,
La Mițpa. Grabnic, au venit,
Cu oaste mare, și-au voit
Ca să pornească un război,
Pentru a-l nimici apoi.
Israeliții i-au văzut
Pe Filisteni și s-au temut.
8Atunci s-au dus la Samuel,
În grabă, și i-au zis, astfel:
„Strigă la Domnul, pentru noi,
Ca să ne scape mai apoi,
Din mâna Filistenilor,
Să nu piară al nost’ popor.”
9Atuncea, Samuel s-a dus
Și-un miel sugar, el a adus,
Să-l dăruiască Domnului,
Drept ardere, în fața Lui.
Pentru Israel, a strigat
La Domnul, cari l-a ascultat.
10Tocmai atunci când Samuel
Aducea jertfă mielu-acel,
Oastea de Filisteni venea
Și de popor se-apropia,
Cu gând de-a-ncepe lupta-n dat’.
Domnul, din ceruri, a tunat
Și mare vuiet s-a făcut.
Când Filistenii au văzut
Lucrul acesta, au fugit
Speriați, căci ei s-au îngrozit,
Fiind bătuți, în acest fel,
De oștile lui Israel.
11Israeliții au ieșit,
Din Mițpa, căci i-au urmărit
Pân’ la Bet-car, și i-au bătut,
Căci Filistenii n-au putut
Să-i țină piept, lui Israel.
12O piatră, pus-a Samuel,
Cari între Mițpa-i așezată
Și între Șen. Ea e chemată
Eben-Ezer, pe limba lor –
Adică „Piatră de-ajutor” –
Căci Samuel a cuvântat:
„Până aici, ne-a ajutat
Al nostru Domn.” În acest fel,
13Smeriți au fost – de Israel –
Toți Filistenii, negreșit,
Încât ei n-au mai îndrăznit
Să vină în ținutul lor –
Adică al Evreilor –
Căci împotriva lor, mereu,
A fost mâna lui Dumnezeu,
Atâta timp cât Samuel
A viețuit, în Israel.
14Cetățile ce le-au luat
Din Israel, ‘napoi le-au dat,
De la Ecron dar începând,
La Gat, în urmă, ajungând.
Ele, cu tot ținutul lor,
Smulse-au fost Filistenilor.
Pacea se-ntinse-n acest fel,
Între-Amoriți și Israel.
Samuel judecător
15Când Samuel, peste popor,
A fost ales judecător,
Atâta timp cât a trăit,
16A dat ocol, necontenit,
Pe la Ghilgal, pe la Betel
Și pe la Mițpa, unde el –
În fiecare an, o dat’ –
Pe-al său popor, l-a judecat.
17Când sfârșea totul, înapoi –
La Rama – se-ntorcea apoi,
Unde fusese casa lui.
Acolo-n cinstea Domnului,
El, un altar, a ridicat,
Unde pe-ai săi i-a judecat.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca