Noi, fii ai zilei, ne găsim.
De-aceea, treji, mereu, să fim.
Cu platoșa să vă-mbrăcați,
Cari, a credinței, e – dragi frați –
Precum și-a dragostei. Apoi,
Cu coiful mântuirii – voi –
Pe cap, să vă acoperiți,
Ca să fiți gata pregătiți.
Căci Dumnezeu nu ne-a chemat,
Pentru mânie, ci ne-a dat,
Acum, în dar, o mântuire
Care coboară, peste fire,
Din cerurile Lui – de sus –
Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,
Care murit-a, pentru noi,
Și-n acest fel, putem apoi –
Ori că veghem, ori că dormim –
Cu El, mereu, ca să trăim.
De-aceea, să vă mângâiați,
Unii pe alții – iubiți frați –
Și-apoi, să arătați că știți,
Necontenit, să vă-ntăriți,
Precum, de altfel, am aflat
Că faceți voi, neîncetat.