2 Cronici 16
16
Asa face legământ cu împăratul Siriei
1Treizeci și șase ani avea
Asa, de când împărățea,
Și-atunci, o luptă a purtat
Cu-al lui Israel împărat,
Care, Baeșa, s-a numit.
Baeșa-n Iuda a venit
Și-n Rama el și-a așezat
Oștirea și n-a mai lăsat
Să intre-n a lui Asa țară,
Pe nimeni, sau să iasă-afară.
2Din visteria casei lui
Și din a Casei Domnului,
Asa, argintul, l-a luat
Și aurul și-apoi a dat
Totul, la slugile pe care
Trimisu-le-a în graba mare,
La Ben-Hadad – cel ce ședea
Peste întreagă Siria –
Căci la Damasc, încoronat
Fusese, ca și împărat.
Solii, la Ben-Hadad, s-au dus
Și în acest fel, ei i-au spus:
3„De la al nostru împărat –
Asa – în Iuda-ncoronat,
Noi ți-am adus acest cuvânt:
„Haide să facem legământ,
Asemenea celui avut
De-ai noști’ părinți, la început.
Un dar, acuma, îți trimit,
Căci să te rog, vreau – negreșit –
Ca legământul încheiat
Cu-al lui Israel împărat,
Să-l rupi, pentru ca eu astfel,
Să pot a mă scăpa de el.
Atunci, Baeșa – știu prea bine –
Se va îndepărta de mine.”
4Când Ben-Hadad daru-a primit,
Pe loc cu Asa s-a-nvoit
Și a trimis oștirea lui,
În contra Israelului.
Oastea, în Dan, a pogorât
Și-n urmă ea a tăbărât
În toată țara cea pe care
Neftali-n stăpânire-o are.
Iionul a mai fost lovit
Și Abel-Maim, către sfârșit.
5Când a văzut ce s-a-ntâmplat,
Baeșa-ndată și-a chemat
Oastea din Rama, iar apoi,
S-a-ntors acasă, înapoi.
6Asa, la sine, a chemat
Toți oamenii cari s-au aflat
În Iuda, iar apoi s-au dus
La Rama de unde-au adus
Lemnul și piatra ce-o lăsase
Baeșa când oastea-și chemase.
Cu lemnul astfel dobândit,
Cu pietrele ce le-a găsit,
Asa, spre Ghibea cea pe care
Țara lui Beniamin o are,
S-a îndreptat și-a întărit-o,
Iar când lucrarea a sfârșit-o,
El, către Mițpa, a pornit
Și-ale ei ziduri le-a-ntărit.
Mustrarea lui Asa
7În vremea ‘ceea, drept proroc,
Hanani fost-a-n acel loc.
La Asa, el a alergat
Și-n acest fel a cuvântat:
„Pentru că nu te-ai sprijinit
Pe Domnul, ci te-ai bizuit
Cu mult mai mult pe-acela care,
În frunte, Siria îl are,
Iată că Domnul a scăpat
Oastea acelui împărat
Acuma, din mâinile tale,
Căci astfel a găsit cu cale.
8Dar oare, Etiopienii –
Și-asemeni lor și Libienii –
Nu au avut o oaste mare,
Cu călărime și cu care?
Și totuși, Domnul ți i-a dat
În mâini, când tu ai arătat
Că doar pe El te-ai sprijinit.
9Iată că El, necontenit,
Și-aruncă ochii spre pământ
Spre-ai sprijini pe cei cari sânt –
Cu toată inima – ai Lui.
Nu e pe placul Domnului,
Ce ai făcut. De-aceea-ți sun
Că ai lucrat ca un nebun.
Astfel, de-acuma, vei vedea
Cum că războaie vei avea.”
10Asa, atunci, s-a mâniat
Și-n temniță l-a aruncat
Pe văzător, căci a-ndrăznit
În acest fel să-i fi vorbit.
Fiind furios pe văzător,
Pe mai mulți oameni din popor,
Asa, atunci, i-a apăsat,
Căci era foarte supărat.
11Dar toate câte-au fost făcute
De către Asa, sunt trecute
În sulurile cărților
Ce sunt ale-mpăraților
Care în Iuda au domnit
Și-n Israel au stăpânit.
12Treizeci și nouă ani făcea
Asa, de când împărățea.
În anu-acel, s-a-mbolnăvit,
Pentru că el a fost lovit,
Puternic, de o boală care
Îl atacase la picioare.
Boala aceea-l chinuia
Și mari dureri, Asa avea.
Dar nici în timpul bolii lui,
N-a cerut sprijin Domnului,
Ci pe la doctori a cătat,
Ca leacul să îl fi aflat.
13În urmă, când a adormit,
A fost și el adăugit
Părinților ce îi avea.
Al patruzeci și unulea
Fusese anul de domnie
În car, moartea-avea să-i vie.
14Asa, apoi, a fost luat
De-ai săi supuși și îngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Patul care i-a fost făcut,
Cu mirodenii l-au umplut
Și cu miresme osebite,
Cari toate fost-au pregătite
După un meșteșug pe care,
Doar cel ce face mir îl are.
Cu mirodenii, a venit
Poporul care l-a iubit,
Arzându-le spre cinste lui,
La groapa împăratului.
Selectat acum:
2 Cronici 16: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
2 Cronici 16
16
Asa face legământ cu împăratul Siriei
1Treizeci și șase ani avea
Asa, de când împărățea,
Și-atunci, o luptă a purtat
Cu-al lui Israel împărat,
Care, Baeșa, s-a numit.
Baeșa-n Iuda a venit
Și-n Rama el și-a așezat
Oștirea și n-a mai lăsat
Să intre-n a lui Asa țară,
Pe nimeni, sau să iasă-afară.
2Din visteria casei lui
Și din a Casei Domnului,
Asa, argintul, l-a luat
Și aurul și-apoi a dat
Totul, la slugile pe care
Trimisu-le-a în graba mare,
La Ben-Hadad – cel ce ședea
Peste întreagă Siria –
Căci la Damasc, încoronat
Fusese, ca și împărat.
Solii, la Ben-Hadad, s-au dus
Și în acest fel, ei i-au spus:
3„De la al nostru împărat –
Asa – în Iuda-ncoronat,
Noi ți-am adus acest cuvânt:
„Haide să facem legământ,
Asemenea celui avut
De-ai noști’ părinți, la început.
Un dar, acuma, îți trimit,
Căci să te rog, vreau – negreșit –
Ca legământul încheiat
Cu-al lui Israel împărat,
Să-l rupi, pentru ca eu astfel,
Să pot a mă scăpa de el.
Atunci, Baeșa – știu prea bine –
Se va îndepărta de mine.”
4Când Ben-Hadad daru-a primit,
Pe loc cu Asa s-a-nvoit
Și a trimis oștirea lui,
În contra Israelului.
Oastea, în Dan, a pogorât
Și-n urmă ea a tăbărât
În toată țara cea pe care
Neftali-n stăpânire-o are.
Iionul a mai fost lovit
Și Abel-Maim, către sfârșit.
5Când a văzut ce s-a-ntâmplat,
Baeșa-ndată și-a chemat
Oastea din Rama, iar apoi,
S-a-ntors acasă, înapoi.
6Asa, la sine, a chemat
Toți oamenii cari s-au aflat
În Iuda, iar apoi s-au dus
La Rama de unde-au adus
Lemnul și piatra ce-o lăsase
Baeșa când oastea-și chemase.
Cu lemnul astfel dobândit,
Cu pietrele ce le-a găsit,
Asa, spre Ghibea cea pe care
Țara lui Beniamin o are,
S-a îndreptat și-a întărit-o,
Iar când lucrarea a sfârșit-o,
El, către Mițpa, a pornit
Și-ale ei ziduri le-a-ntărit.
Mustrarea lui Asa
7În vremea ‘ceea, drept proroc,
Hanani fost-a-n acel loc.
La Asa, el a alergat
Și-n acest fel a cuvântat:
„Pentru că nu te-ai sprijinit
Pe Domnul, ci te-ai bizuit
Cu mult mai mult pe-acela care,
În frunte, Siria îl are,
Iată că Domnul a scăpat
Oastea acelui împărat
Acuma, din mâinile tale,
Căci astfel a găsit cu cale.
8Dar oare, Etiopienii –
Și-asemeni lor și Libienii –
Nu au avut o oaste mare,
Cu călărime și cu care?
Și totuși, Domnul ți i-a dat
În mâini, când tu ai arătat
Că doar pe El te-ai sprijinit.
9Iată că El, necontenit,
Și-aruncă ochii spre pământ
Spre-ai sprijini pe cei cari sânt –
Cu toată inima – ai Lui.
Nu e pe placul Domnului,
Ce ai făcut. De-aceea-ți sun
Că ai lucrat ca un nebun.
Astfel, de-acuma, vei vedea
Cum că războaie vei avea.”
10Asa, atunci, s-a mâniat
Și-n temniță l-a aruncat
Pe văzător, căci a-ndrăznit
În acest fel să-i fi vorbit.
Fiind furios pe văzător,
Pe mai mulți oameni din popor,
Asa, atunci, i-a apăsat,
Căci era foarte supărat.
11Dar toate câte-au fost făcute
De către Asa, sunt trecute
În sulurile cărților
Ce sunt ale-mpăraților
Care în Iuda au domnit
Și-n Israel au stăpânit.
12Treizeci și nouă ani făcea
Asa, de când împărățea.
În anu-acel, s-a-mbolnăvit,
Pentru că el a fost lovit,
Puternic, de o boală care
Îl atacase la picioare.
Boala aceea-l chinuia
Și mari dureri, Asa avea.
Dar nici în timpul bolii lui,
N-a cerut sprijin Domnului,
Ci pe la doctori a cătat,
Ca leacul să îl fi aflat.
13În urmă, când a adormit,
A fost și el adăugit
Părinților ce îi avea.
Al patruzeci și unulea
Fusese anul de domnie
În car, moartea-avea să-i vie.
14Asa, apoi, a fost luat
De-ai săi supuși și îngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Patul care i-a fost făcut,
Cu mirodenii l-au umplut
Și cu miresme osebite,
Cari toate fost-au pregătite
După un meșteșug pe care,
Doar cel ce face mir îl are.
Cu mirodenii, a venit
Poporul care l-a iubit,
Arzându-le spre cinste lui,
La groapa împăratului.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca