2 Cronici 21
21
1Timpul s-a scurs, iar la sfârșit,
Când Iosafat a adormit,
A fost și el adăugat
La neamul său și îngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are.
Apoi, în Iuda, a venit
Ioram – al său fiu – și-a domnit.
Ioram, împăratul lui Iuda
2Fii ai lui Iosafat erau
Toți frații săi. Ei se numeau:
Azaria și Iehiel,
Cu Zaharia după el,
Cu Micael și-Azaria
Și-n urmă cu Șefatia.
3Ei daruri multe au primit,
Căci tatăl lor le-a dăruit
Aur și-argint – la fiecare –
Și pietre scumpe, după care
Le-a dat cetăți ce-s întărite
Și cari, în Iuda, sunt zidite.
Dar scaunul de împărat,
Pentru Ioram, el l-a lăsat.
4Când la domnie a ajuns
Și când s-a întărit de-ajuns,
I-a omorât pe ai săi frați
Și încă vreo câțiva bărbați
Din rândurile celor cari,
În Israel, erau mai mari.
5Treizeci și doi de ani avuse,
Când împărat el se făcuse,
Iar la Ierusalim a stat,
Apoi, opt ani, încoronat.
6El a umblat în calea lor,
Adică a-mpăraților
Care-au domnit în Israel,
Pentru că a făcut la fel
Ca și Ahab – la rândul său –
Înfăptuind ce este rău,
‘Naintea Domnului, mereu.
7Numai că Domnul, Dumnezeu,
Pe Iuda, nu l-a nimicit,
Fiindcă i-a făgăduit
Lui David, că îi va lăsa
Lumină, înaintea Sa.
8Pe când Ioram era-mpărat,
Edomul – tot – s-a răsculat,
Contra lui Iuda și și-a pus
Un domnitor. Ioram s-a dus,
9Cu oastea ce o stăpânea
Și carele ce le avea.
Când înserarea s-a lăsat,
Pe Edomiți i-a atacat.
Pe negândite i-a lovit,
Încât cu toții au fugit
Speriați, la corturile lor.
10Răscoala Edomiților
Față de Iuda, s-a văzut,
Că până astăzi a ținut.
Cam tot atunci, a încercat
Și Libna de s-a răsculat.
Tot ceea ce se petrecuse
Atunci, drept pricină avuse
Faptul că Iuda a greșit,
Pe Domnul, când L-a părăsit.
11Ioram, în țară, a făcut
Și înălțimi, căci a crezut
Că este bine. În ăst fel,
Trase-n curvie, după el,
Poporul care se vădea
Că la Ierusalim ședea,
Iar totodată – negreșit –
Pe Iuda el l-a amăgit.
12Pe vremea lui Ioram, Ilie
S-a dovedit, proroc, să fie.
El, o scrisoare, a trimis
La împărat, prin care-a zis:
„Pentru că tu nu ai umblat
Pe căile lui Iosafat
Și-ale lui Asa – cari se știe,
Că-n Iuda fost-au la domnie
13‘Naintea ta – ci ai pășit
Pe căile ce le-au găsit
Drept bune cei ce-au fost aflați
În Israel ca împărați;
Pentru că în a ta curvie,
Făcut-ai ca atrași, să fie
Locuitorii cei pe care
Ierusalimu-n el îi are
Și pe cei care se vădesc
Precum că-n Iuda locuiesc
Purtându-te, în acest fel,
Ca și Ahab, în Israel;
Pentru că i-ai ucis pe cei
Ce ți-au fost frați, chiar dacă ei –
Așa după cum știi prea bine –
Fuseseră mai buni ca tine
Și care făceau parte – iată –
Din casa celui ce ți-e tată;
14Află că are ca să vie,
Peste popor, mare urgie,
Căci Dumnezeu S-a mâniat.
Urgia va veni de-ndat’,
Peste-ale tale dragi soții,
Precum și peste ai tăi fii.
Lovit are să fie, rău,
Tot ceea ce este al tău.
15Apoi, tu însuți, negreșit,
De boală, ai să fii lovit.
În măruntaie-o vei avea
Și-ngreunat vei fi de ea –
Din zi, în zi – iar la sfârșit,
Din burtă îți vor fi ieșit
Toate-ale tale măruntaie,
Căci boala are să ți-o taie.”
16În urmă, Domnu-a ațâțat
Arabii care s-au aflat
Chiar lângă Etiopieni
Și-n urmă și pe Filisteni.
17Ei împreună-au năvălit,
În Iuda, și au jefuit
Averile-mpăratului,
Nevestele și fiii lui,
Astfel încât Ioram rămase
Doar cu un fiu ce se chemase,
Drept Ioahaz#21:17 Ăst Ioahaz, mai e numitAhazia, și e găsitSub acest nume – mai apoi –În capul douăzeci și doi,Chiar în versetul de-nceput,La numărul unu, trecut.. Acesta fuse
Cel mai mic fiu ce îl avuse.
18Domnul a pus, apoi, să-l taie
O boală grea, în măruntaie,
Cari fără leac s-a dovedit;
19Iar boala care l-a lovit –
Din zi, în zi – pe împărat
Necontenit l-a-ngreunat,
Timp de doi ani, pân’ i-a pleznit
Burta și astfel, a murit.
Boala care l-a apăsat,
Cu mari dureri l-a încercat.
Tămâie-a ars poporul lui,
În cinstea împăratului,
Așa precum obișnuia
Când un conducător murea.
20Treizeci și doi de ani avuse,
Când împărat el se făcuse,
Iar la Ierusalim a stat,
Apoi, opt ani, încoronat.
El a murit făr’ a lăsa
Păreri de rău în urma sa.
Apoi a fost adăugat
La neamul său și îngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, al său părinte-o are,
Dar nu-n mormântul pregătit
Pentru cel care-a-mpărățit.
Selectat acum:
2 Cronici 21: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca