2 Cronici 23
23
Ioas se încununează împărat
1Anul al șaptelea venise,
Când Iehoiada poruncise
Să vină-n grabă, la palat,
Aceia care s-au aflat
Drept căpetenii cunoscute
Asupra cetelor de sute.
Întâiul care a venit,
Azaria, era numit,
Iar Ieroham îi este tată.
Urmat fusese el, îndată,
De Ismael, acel care,
Pe Ionatan, părinte-l are.
Apoi venea Azaria,
Care fecior se dovedea,
Al lui Obed. Era urmat
De cel cari Maseia-i chemat
Și pe Adaia-l avea tată.
În urma lui, veni, de-ndată,
Elișafat, acela care,
Pe Zicri, drept părinte-l are.
La Iehoiada s-au dus ei
Și-un legământ, oameni-acei,
Cu el, apoi, au încheiat.
2După aceea au plecat
În țară, căci ei au primit
Poruncă de a fi găsit
Leviții și pe-aceia cari,
Peste familii, sunt mai mari.
În urmă, după ce-i găsiră,
Toți la Ierusalim veniră.
3În Casa Domnului Cel Sfânt,
Ei au făcut un legământ,
Iar Iehoiada zise-apoi:
„Aflați dar toți, că peste noi,
De-acuma are să domnească
Un fiu de viță-mpărătească,
Fiu cari, din David, a ieșit,
După cum Domnul a vorbit.
4Iată, vă spun de la-nceput,
Ceea ce trebuie făcut:
Vreau, în trei părți, să vă-mpărțiți
Cu toții, preoți și Leviți.
A treia parte dintre voi,
Cari va intra în slujbă-apoi,
La praguri să se rânduiască
Și-n acest fel, să le păzească.
5Altă treime va avea,
De pază, la-mpărat să stea.
Ultima ceată să se-așeze,
Căci trebuie ca să vegheze
Poarta aflată la intrare,
Care, Iesod, drept nume, are.
În curtea Casei Domnului,
Va fi locul poporului.
6E-ngăduit preoților –
Și-asemenea Leviților –
Să intre-n Casa Domnului,
În jurul împăratului.
Altcineva să nu-ndrăznească –
Cumva – în Casă, să pășească.
7Leviții trebuie – de-ndat’ –
Să-l înconjoare pe-mpărat.
De-aceea, toți acești bărbați,
Voiesc să fie înarmați,
Iar dacă întâmpla-se-va
Să intre-n Casă cineva,
Pe acel om vor tăbărî,
Îndată, și-l vor omorî.
Când împăratul va să iasă
Sau va voi să intre-n Casă,
Voi trebuie, în jur, să-i stați
Și ne-ncetat să îl vegheați.”
8Leviții au îndeplinit
Tot ceea ce le-a poruncit
Preotul Iehoiada. Ei
I-au adunat pe toți acei
Cari – de Sabat – slujbă, făceau
Sau care slujba-și încheiau,
Căci Iehoiada – negreșit –
Pe nici o ceată n-a scutit.
9El, pe sutași, i-a adunat
Și-n urmă, sulițe, le-a dat.
A luat scuturile cari
Fuseseră și mici și mari –
Aflate-n Casa Domnului,
Din vremea împăratului
David – și la sutași le-a dat.
10Pe toți, apoi, lângă-mpărat
I-a pus, arme – în mâini – având
Și împrejurul lui șezând,
Din partea dreaptă înșirați
Până la stânga răsfirați.
Lângă altar unii ședeau,
Iar alții, Casa, privegheau,
Căci împreună ei au stat,
Să îl păzească pe-mpărat.
11Apoi, în față-a fost adus
Fiul de împărat. I-au pus
Cununa cea împărătească
Și mărturia, să domnească
Peste poporul cel pe care
Țara lui Iuda-n ea îl are,
Iar Iehoiada a strigat:
„Trăiască-al nostru împărat!”
Feciorii săi, cu el, erau
Și pe-mpărat îl preamăreau.
12Atalia a auzit
Ce zarvă mare s-a stârnit,
Și-a mers la Casa Domnului.
13Când a intrat în Casa Lui,
Ea l-a văzut pe împărat,
Șezând pe tron, înconjurat
De căpitani și de sutași
Și-asemeni și de trâmbițași
Care, din trâmbițe, sunau.
Noroadele se bucurau,
Căci se făcuse o schimbare.
Atalia țipă: „Vânzare!” –
Și, hainele, și-a sfâșiat,
14Dar preotul, porunci, a dat
Atunci, cetei sutașilor,
Aflată-n fruntea oștilor:
„S-o scoateți, imediat, afară,
Iar cei ce-o vor urma, să piară!”
Căci preotul le poruncise –
Mai înainte – și le zise:
„Să n-o ucidă cineva,
În Casa Domnului, cumva!”
15Au scos-o-afară, de îndat’,
Pe drumul care a urcat
Spre casa împăratului,
Drum folosit de caii lui.
Sutași-acolo au lovit-o
Îndată, și au omorât-o.
16În urmă, Iehoiada – care
Era atunci preotul mare –
A încheiat un legământ
Cu Dumnezeul Cel Prea Sfânt,
Cu-ntreg poporul adunat,
Precum și cu-al său împărat.
Prin legământ s-a zis, atunci,
Că ale Domnului porunci
Au să le-asculte neamul lor,
Fiind al Domnului popor.
17Apoi, cu toți au dărâmat
Templul lui Baal și-au sfărâmat
Icoanele ce le avea
Și-altarele, de-asemenea.
Când nimiciră, astfel, tot,
L-au prins pe al lui Baal preot
Și l-au ucis. El se numea
Matan și pentru Baal slujea.
18În urmă, Iehoiada – care
Era, atunci, preotul mare –
A-ncredințat preoților –
Și-asemenea Leviților –
Slujbele Casei Domnului,
Așa precum, în vremea lui,
Chiar David le-a statornicit,
După cum Moise-a poruncit.
Arderi de tot, ei aduceau
Lui Dumnezeu și-și împlineau –
În mijlocul cântărilor
Și-al bucuriei – slujba lor,
După poruncile lăsate
De Moise, spre a fi urmate.
19La ușile cele pe care
Casa lui Dumnezeu le are,
El, ușieri, a așezat,
Ca nimeni, care e spurcat,
Să nu intre în Casa Lui,
Adică-n Casa Domnului.
20La sine, el a adunat
Oameni de vază; a chemat
Și cetele sutașilor.
Apoi, cu-al său întreg popor,
L-au pogorât pe împărat
La Casa Domnului, de-ndat’.
Au mers pe drumul ce ducea
Spre poarta care se găsea
Aflată-n partea cea de sus.
Astfel, pe împăratul l-au dus
La casa cea împărătească,
Unde avea să locuiască.
Ioas, apoi, s-a așezat
Pe scaunul de împărat
21Și tot poporul cari era
În jurul său, se bucura.
Un timp de pace a venit
Și liniștea a-nvăluit
Cetatea, căci Atalia
Ucisă-a fost, cu sabia.
Selectat acum:
2 Cronici 23: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca