2 Cronici 31
31
Orânduiri cu privire la slujbe
1Când praznicul s-a isprăvit,
Spre case, oameni-au pornit.
Stâlpi idolești, au sfărâmat
Și Astartee au tăiat.
Altarele le dărâmară
Și-orice-nălțime o surpară,
Încât nimic nu mai rămase
În Iuda, Beniamin, Manase
Și Efraim. Când au sfârșit,
Spre-ale lor case s-au grăbit.
2În urmă, Ezechia puse –
Așa precum ‘nainte fuse –
Pe preoți, după șirul lor
Și după felul slujbelor.
La fel, el i-a mai rânduit
Pe cei ce-au fost de neam Levit.
Atât Leviți, cât și preoți,
În cete au fost puși, cu toți.
Unii, de jertfe, se-ngrijeau
Și-arderi de tot ei aduceau
Pe-altar, sau jertfe cu menire
De jertfe pentru mulțumire;
Alții aveau, în grija lor,
Conducerea cântărilor
Ce pentru Domnul se-nălțau
Și cari de laudă erau.
3Chiar împăratul a luat,
Din avuția lui, și-a dat
O parte foarte însemnată,
Parte care fusese dată
Spre a fi jertfe pregătite.
Acele jertfe-s socotite
Arderi de tot. Seară de seară,
Precum și dimineața, iară,
Jertfele fost-au pregătite.
De-asemeni, fost-au dăruite
De lună nouă, de Sabat,
De sărbători – neîncetat –
Cum cere Legea Domnului.
4A poruncit poporului –
Și celor care se vădeau
Că la Ierusalim ședeau –
Să dea, mereu, preoților –
Și-asemenea Leviților –
Partea care se cuvenea
Ca pentru Domnul să o dea,
Ținând, astfel, cu scumpătate,
Poruncile de El lăsate.
5Întreg poporul a făcut
Așa precum i s-a cerut,
Căci din belșug, cu toți au dat
Rodul dintâi ce-a fost luat
Din grânele câmpiilor,
Din mustul dat de via lor,
Din untdelemn și-apoi din miere.
Au dat cu toții, cu plăcere,
Din roadele ce le-au avut –
Din cele care s-au făcut
Întâi și-ntâi pe-a lor câmpie
Și primele din a lor vie –
Căci au plătit, fără-ndoială,
Atunci, din toate, zeciuială.
6Fiii lui Iuda și – la fel –
Toți fiii cei din Israel
Care în Iuda locuiau –
O zeciuială dăruiau,
Atât din turmele de oi
Și din cirezile de boi,
Cât și din lucrurile sfinte –
Cum se ceruse înainte –
Spre-a fi-nchinate Domnului.
Astfel, s-au strâns în fața Lui,
Multe grămezi. Au început
7Aste grămezi de l-au făcut,
În luna care se vădea
Cum că a treia se ivea
În an, iar când au isprăvit,
Luna a șaptea a venit.
8Când Ezechia și cei cari
Peste popor erau mai mari
Grămezile le-au observat,
Poporu-au binecuvântat.
9Apoi, spre preoți se-ndreptară
Și spre Leviți și-i întrebară
Despre grămezile acele
Și despre ce erau în ele.
10Pe vremea ‘ceea, se vădea,
Mare preot, Azaria,
Acela care, după loc,
Venea din casa lui Țadoc.
Atuncea când fost-a întrebat,
El i-a răspuns la împărat:
„De când poporul – cum s-a spus –
A început de a adus
Daruri în Casa Domnului,
Iată că noi, preoții Lui,
Pe săturate am mâncat.
Domnul a binecuvântat
Poporul Său, fără-ncetare,
Și uite ce grămadă mare
A mai rămas încă, afară,
Din ceea ce s-a strâns din țară!”
11Când împăratul a văzut
Grămada care s-a făcut,
A poruncit să se gătească
Niște cămări, s-adăpostească –
Astfel – la Casa Domnului,
Tot ce-a adus poporul lui.
12În ele au pus daruri care
Fuseseră pentru mâncare;
Și lucruri sfinte-au așezat,
Cu zeciuiala ce s-a dat.
Cel care-n grijă le avea,
Era Levit – Conania –
De al său frate însoțit
Care, Șimei, era numit.
13Alți oameni se aflau apoi,
Sub cârmuirea celor doi,
Puși de-mpărat și de cel care
Fusese preotul cel mare.
Primul fusese Iehiel;
Azazia e după el,
Cu Ierimot și cu Nahat,
Cu Iozabad și cu Mahat,
Cu Ismachia, Asael,
Benaia și cu Eliel.
14Levitul Core, acel care,
Pe Imna, drept părinte-l are –
Și care fost-a rânduit
Ca ușier la răsărit –
Fusese supraveghetor
Al tuturor darurilor
Cari pentru Domnul se adună,
Date fiind, de voie bună.
Acestea erau daruri care
Se închinau prin ridicare.
În grija lui – de-asemenea –
Și lucruri sfinte, mai avea.
15Multe cetăți se dovedeau
Precum că preoțești erau.
Printre cei care-au locuit,
Atunci, în ele, s-au găsit
Eden cu Iosua, și vin
Amaria cu Miniamin,
Șamaia și Ceconia.
Pe toți aceștia îi avea
Core, sub cârmuirea lui,
Spre a-mpărți norodului
De frați ai lor – micuți sau mari –
Partea de daruri parte cari
Lor le fusese rânduită,
Fiind, pe cete, împărțită.
16La parte-ndreptățiți erau
Aceia care se vădeau
Că sunt de parte bărbătească,
După ce-aveau să împlinească
Trei ani; în urma lor veneau
Aceia care trebuiau
Să intre-n Casa Domnului
Să împlinească slujba Lui.
17Apoi, neamul preoților
Înscriși după casele lor;
Leviții care se vădeau
Că douăzeci de ani aveau,
Precum cereau slujbele lor,
În rânduiala cetelor;
18Apoi, soborul de preoți
Și-asemenea Leviții toți,
Precum și ale lor soții,
Cu fetele și ai lor fii,
Căci au vădit neprihănire
Când era vorba de-mpărțire
De lucruri sfinte. Mulți erau
19Aceia care se aflau
În țară – oameni pregătiți,
Fiind anume rânduiți –
Partea să dea celor pe care,
Aron, drept fii, în lume-i are,
Deci tuturor preoților
Și-asemenea Leviților.
20Astfel lucrase Ezechia,
Cât a avut împărăția.
Lui Dumnezeu I-a fost plăcut,
Căci lucruri bune a făcut,
Iar tot ceea ce a lucrat
Fusese drept și-adevărat.
21Deschisă-a fost inima lui,
Față de Casa Domnului
Și legea ce o rânduise.
Tocmai de-aceea, poruncise
Supușilor săi ca, mereu,
Să-L caute pe Dumnezeu.
Selectat acum:
2 Cronici 31: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca