2 Cronici 33
33
Manase, împăratul lui Iuda
1Ani doisprezece a avut
Manase-atunci când s-a făcut,
În Iuda, mare împărat.
Cincizeci și cinci de ani a stat
În fruntea țării și-l găsim
Domnind de la Ierusalim.
2El a făcut ce este rău
Față de Dumnezeul său,
Precum popoarele aflate
În țara lui și alungate
De către Domnu-atunci când El,
Țara a dat, lui Israel.
3Ceea ce tatăl său surpase,
A ridicat, din nou, Manase.
Lui Bal, altare i-a zidit
Și înălțimi a construit.
El, Astarteei, i-a făcut
Idoli, precum a mai avut
Mai înainte, când în țară,
Alți împărați, răi, se aflară.
Apoi, în fața tuturor
Oștirilor cerurilor,
S-a închinat și le-a slujit.
4Astfel, altare a zidit,
În Casa Domnului, măcar
Că Dumnezeu spusese clar:
„Vreau, în Ierusalim, mereu,
Să Îmi așez, Numele Meu.”
5Apoi, a mai zidit altare,
Oștirii cerului, pe care,
În jurul Casei Domnului,
Le-a înălțat, căci Casa Lui,
Avut-a două curți. În ele,
Erau altarele acele.
6În valea fiilor pe care,
Hinom, urmași, în lume-i are,
Prin foc, pe-al săi fii, i-a trecut.
Vrăjitorii a mai făcut
Și de ghicit s-a ocupat.
În jurul său a adunat
Oameni cari spirite chemau
Și viitorul îl ghiceau.
El a făcut tot mai mult rău,
Și-a mâniat pe Domnul său.
7Pentru-al său idol, a cerut,
Un chip cioplit a fi făcut.
Pe acel idol l-a adus,
Iar casa-n care-apoi l-a pus
E tocmai cea de care zise
Domnul, atuncea când vorbise
Cu David și cu-al său fecior,
Cu Solomon. El le-a zis lor:
„În astă casă, care – iată –
E la Ierusalim aflată,
Voiesc, de-acum, a fi mereu,
Un loc să-Mi pun Numele Meu.
Din semințiile pe care
Neamul lui Israel le are,
Ierusalimul l-am cules,
Căci pentru Mine l-am ales.
8Nicicând n-am să îl scot afară
Pe Israel din astă țară,
Pe care-am dat-o celor care,
Acest popor, părinți, îi are,
Dacă – mereu – veți avea voi,
Grijă ca să păziți apoi,
Ceea ce Eu am poruncit
Prin legea care v-a venit
Prin robul Meu, Moise chemat.”
9Ei, însă, nu au ascultat,
Iar cel ce-n rătăcire-i trase,
S-a dovedit a fi Manase,
Care mai mult rău a făcut,
Decât cel care – s-a văzut –
Că neamurile îl făceau,
Pe când în țară locuiau.
De-aceea, Domnul – mâniat –
În țară nu le-a mai lăsat
Și-n locul lor ajunse-astfel,
Să stea poporul Israel.
10Domnul, atuncea, a venit
Și lui Manase i-a vorbit,
Însă el nu L-a ascultat,
11Iar Dumnezeu S-a mâniat
Și a trimis, peste popor,
Oastea Asirienilor.
Manase a fost prins apoi,
Fiind luat rob de război.
Lanțuri de-aramă au luat
Asirienii, l-au legat
Și-apoi, astfel, în lanțuri pus,
La Babilon a fost adus.
12Dar când a fost mai strâmtorat,
Lui Dumnezeu el s-a rugat
Și s-a smerit în fața Lui.
13Rugile împăratului,
Pe Domnul, L-au înduplecat
Și-atuncea ajutor i-a dat,
Căci la Ierusalim apoi,
El îl aduse înapoi
Și la domnie-l așezase.
Astfel a cunoscut Manase
Căci numai Domnul e, mereu,
Adevăratul Dumnezeu.
14După ce iarăși a domnit,
Un mare zid a construit,
Afară din cetatea care,
David în stăpânire-o are.
Zidul fusese așezat
Către apus și-a-nconjurat
Dealul, de la Ghihon pornind,
La poarta peștilor ieșind.
Zidul care împrejmuia
Dealul, înalt se dovedea.
Și căpetenii de război
A rânduit el, mai apoi,
În cetățuile-ntărite
Care în Iuda sunt zidite.
15Din Casa Domnului, de-ndat’,
Manase a înlăturat
Toți dumnezeii pe cari el
I-a așezat în ea. La fel,
Cu Astarteea a făcut,
Căci idolul ce l-a avut
Aceasta, iute l-a tăiat;
În urmă, a mai dărâmat
Altarele, de el zidite
Și care fost-au răspândite
Pe tot muntele Domnului
Unde se-nalță Casa Lui.
A spart și-altarele pe care
Ierusalimu-n el le are,
Iar resturile le-a luat
Și-afară-apoi, le-a aruncat.
16A așezat la locul lui,
Apoi, altarul Domnului
Și-a adus jertfe cu menire
De laudă și mulțumire,
În cinstea Domnului. Astfel,
Poruncă-n țară a dat el,
Ca tot poporul să-L slăvească
Pe Dumnezeu și să-L slujească.
17Poporul, încă, mai mergea
Pe înălțimi, când aducea
Jertfe în fața Domnului,
Spre slava și cinstirea Lui.
18Dar toate câte le-a făcut
Manase-atuncea, s-au trecut
În cărțile-mpăraților
Din al lui Israel popor.
La fel, acolo, sunt trecute
Și rugăciunile făcute
De către el, lui Dumnezeu,
Când se aflase-n ceasul greu.
Trecute sunt, în cartea lor,
Și vorbele prorocilor
Prin care Domnul, s-a vădit
Că lui Manase i-a vorbit.
19Mai multe rugi pe cari Manase,
Lui Dumnezeu, le înălțase
Și-asemenea felul în care
Domnul îi dete ascultare,
În cartea lui Hozai sunt scrise.
Multe păcate făptuise
Manase, și rele-a făcut.
Acestea toate s-au trecut
În cartea lui Hozai. La fel,
Locul în cari zidise el
Acele înălțimi pe care
Aduceau jertfe fiecare
Și cel pe care a-nălțat
Idolul care închinat
Fusese Astarteelor,
Sau cele ale zeilor –
‘Nainte de-a fi fost smerit,
De către Domnul – negreșit,
Tot de Hozai sunt însemnate
Și-n a lui carte așezate.
20Manase-apoi a adormit,
Fiind și el adăugit
Lângă ai săi părinți. Astfel,
Acasă fost-a-ngropat el.
Apoi, în locu-i a venit
Și peste Iuda a domnit
Amon, care la tron urmase,
Căci era fiul lui Manase.
Amon, împăratul lui Iuda
21Ani douăzeci și doi făcea
Amon, atunci când ajungea
A fi în Iuda împărat.
El, la Ierusalim, a stat
Doi ani apoi, și a domnit.
22În timpu-n care-a-mpărățit,
Ca și Manase – tatăl său –
El a făcut ce este rău,
Față de Domnul. A călcat
Calea pe care a urmat
Al său părinte, negreșit.
La idolii ce i-a cioplit
Manase, el s-a închinat
Și le-a slujit, neîncetat.
23El nu a fost ca tatăl lui,
Smerit în fața Domnului.
Prin felu-n care s-a purtat,
S-a făcut tot mai vinovat.
24Slujbașii lui au uneltit
În contra sa și l-au lovit
Pe când în casă s-a aflat.
25El a fost, însă, răzbunat,
Căci tot poporu-a tăbărât
Pe cei care l-au omorât.
Poporu-apoi l-a îngropat,
Pe-Amon și l-a înscăunat
Pe Iosia, pe-acela care,
Părinte, pe Amon, îl are.
Selectat acum:
2 Cronici 33: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca