2 Cronici 9
9
Împărăteasa din Seba
1Împărăteasa cea pe care
Ținutul Seba-n frunte-o are,
De Solomon a auzit,
Pentru că zvonul s-a lățit
Despre înțelepciunea lui
Și despre slava Domnului.
La Solomon, ea a venit,
Căci, să încerce, a voit,
De-s drepte vorbele acele,
Prin întrebări multe și grele.
Un mare-alai o însoțise
Când la Ierusalim venise.
De-asemenea o însoțeau
Cămilele care duceau
Aur și multe nestemate,
Și mirodenii minunate.
La Solomon, toate, le-a dus,
Spunându-i tot ce-avea de spus;
2Iar Solomon, răspuns, i-a dat
La tot ceea ce l-a-ntrebat.
Nimic, cu înțeles ascuns,
Nu a rămas fără răspuns.
3Împărăteasa înțelese
Că Solomon, în el, strânsese
Atât de multă-nțelepciune,
Cât nimeni nu putea s-adune.
De-asemenea, ea a văzut
Ce casă el a mai făcut;
4Văzut-a ce bucate are
Puse pe masa lui cea mare,
Văzut-a slujitorii lui,
Paharnici-mpăratului
Și hainele ce le-au avut.
Împărăteasa a văzut
Și treptele cele pe care,
Casa lui Dumnezeu le are.
5Uimită, ea a cuvântat:
„Văd că era adevărat
Tot ceea ce am auzit,
Pe seama ta că s-a vorbit,
Despre-ale tale fapte bune
Și despre-a ta înțelepciune.
6Până acuma, nu credeam
Cuvintele ce le-auzeam
Pe seama ta, dar am venit
Eu însumi și m-am dumirit
Că veștile de mine-aflate,
Nu mi-au spus nici pe jumătate
Ce fel de lucruri ai făcut.
Căci după cum eu am văzut,
Pot liniștită-acum a spune
Că ai mai multă-nțelepciune
Și ai mai multă propășire,
Decât e zvonul, peste fire,
Cari despre tine s-a iscat.
7Ferice zic dar, necurmat,
De oamenii pe care-i ai
Și peste cari, împărat, stai!
Ferice slujitorilor,
Ferice-apoi zic, tuturor
Cari, lângă tine, pot a sta,
S-asculte-nțelepciunea ta!
8Deci binecuvântat, mereu,
Să fie Domnul, Dumnezeu,
Care de tine S-a-ndurat
Punându-te drept împărat
Pe scaunul lui Israel –
Popor care-i iubit de El –
Să-l cârmuiești cu scumpătate
Și să îl judeci cu dreptate.”
9Mult aur, ea – apoi – i-a dat,
Lui Solomon. S-au numărat
Talanții ce-l alcătuiau
Și-o sută douăzeci erau.
I-a mai dat pietre nestemate
Și mirodenii minunate,
Precum nu s-au mai pomenit.
Nicicând de-atunci, n-au mai venit
Atât de multe-n Israel,
Așa precum primise el.
10Apoi, oamenii cei pe care,
Hiram – în slujba sa – îi are,
Și cu cei care s-au vădit
Pe Solomon că l-au slujit,
Cu aur din Ofir veneau.
Lemn scump de-asemeni aduceau,
Precum și pietre nestemate
Care erau nenumărate.
11Din lemnul cel mirositor,
Prin iscusința mâinilor
De meșteri, s-au făcut apoi,
Harfe și alăute noi
Și scări la Casa Domnului
Și la a împăratului.
Atâta lemn mirositor –
În al lui Israel popor –
Nicicând nu s-a mai pomenit,
Și nici de-atunci n-a mai venit.
12Crăiasa Sebei a plecat,
Iar Solomon, în dar, i-a dat
Tot ceea ce-și dorise ea.
Apoi, i-a dat de-asemenea
Și pe deasupra, daruri mari
Ce-s vrednice de unul cari
E împărat, cum numai el,
Se mai aflase-n Israel.
Astfel, crăiasa a primit
Mai mult decât a dăruit
Ea însăși, împăratului,
Când a venit în țara lui.
Spre casă-n urmă, a plecat
Și-n țara ei s-a înturnat.
Avuția, înțelepciunea și mărimea lui Solomon
13La șase sute șaizeci’șase
Talanți – pe an – se numărase
Tot aurul care-i venea
Lui Solomon, făr’ a ținea
14La socoteală pe cel care
El îl scotea, fără-ncetare,
De la neguțătorii cari
Mici se vădeau sau erau mari,
Și din negoțul ce-l făcea
Cu marfa care îi venea
De la-mpărații cei pe care
Arabia în frunte-i are,
Sau de la cei care luară
Dregătoriile din țară.
15Apoi, din aurul bătut,
El, multe scuturi, a făcut.
Acestea-n număr se vădeau
La două sute că erau.
Tot aurul ce s-a cerut
Pentru-a se făuri un scut –
Aur, în sicli, socotit –
La șase sute, s-a vădit.
16Și alte scuturi s-au turnat,
Cari tot din aur s-a lucrat.
Trei sute, ele s-au vădit,
Iar sicli ce s-au folosit,
La trei sute, s-au numărat.
El, scuturile, le-a luat
Și într-o casă-apoi le-a pus.
Casa în care le-a adus,
Era o casă însemnată,
„Pădurea din Liban”, chemată.
17Un mare scaun de domnie,
A poruncit, apoi, să fie –
Numai din fildeș – întocmit,
Pe care l-a acoperit
Cu aurul cel mai curat.
18În urmă, s-au mai așezat –
În față – șase trepte care
Duceau spre scaunul cel mare.
‘Nainte-i, jilțul a avut,
Pentru picioare, așternut
Care a trebuit turnat
Numai din aurul curat.
Două rezemători erau
Care, pe margini, îi ședeau,
Iar lângă ele, așezați,
Erau doi lei, frumos sculptați.
19Pe cele șase trepte care,
În față, scaunul le are,
Tot câte doi lei se aflau,
Căci doisprezece se vădeau.
Așa ceva nu s-a văzut
Și nicicând nu s-a mai făcut,
Oricât de mare-a fost să fie,
În urmă, o împărăție.
20Ale lui Solomon pahare,
De aur, fost-au fiecare.
Vasele ce le-a folosit
În casa care s-a numit
„Pădure a Libanului”,
Din aur sunt. În vremea lui,
Deși argint mult se găsea,
El, fără preț, se dovedea.
Astfel, nimic nu s-a văzut
Că este din argint făcut.
21Căci Solomon pe mare-avea
Corăbii multe și făcea
Negoț cu Tarsisul. Cu ele,
Erau corăbiile-acele
Pe cari Hiram le cârmuia
Prin slujitorii ce-i avea.
Din Tars – precum s-au învoit –
Mereu, corăbii au venit,
O dată la trei ani. În ele,
Purtau corăbiile-acele,
Aur și mult argint curat.
Fildeș, apoi, au mai purtat,
Multe maimuțe, după care
Păuni, în număr foarte mare.
22În felu-acesta s-a văzut
Că Solomon i-a întrecut
Pe toți cei care-au fost aflați,
În alte țări, ca împărați.
El i-a-ntrecut – se poate spune –
În bogății și-nțelepciune.
23Orice-mpărat, mult, își dorea,
Pe Solomon, de a-l vedea,
S-asculte-nțelepciunea lui,
Dată din partea Domnului.
24Iar fiecare, când venea,
Câte un dar îi aducea.
Lucruri din aur, a primit
Sau din argint. A dobândit
Și haine măiestrit lucrate
Și mirodenii minunate;
Cai și catâri i s-au mai dat
Și multe arme-a căpătat.
Astfel de daruri, a primit
An după an, necontenit.
25În slujbă, Solomon avuse
Mulți călăreți și care, puse.
La doisprezece mii erau
Toți călăreții ce-l slujeau.
Apoi, cetăți, a construit,
Pe care el le-a folosit
Drept adăpost al carelor,
Precum și-al călăreților.
La patru mii s-au dovedit
Ieslele ce le-au folosit
Toți caii împăratului,
Care trăgeau carele lui.
26Împărățiile aflate
Chiar lângă Râu, au fost luate
De Solomon în stăpânire.
El cârmuia întreaga fire,
Pân’ la hotarul cel pe care
Neamul de Filisteni îl are
Și până la acel ținut
Pe cari Egiptul l-a avut.
27Sub a lui Solomon domnie,
Argintu-ajunse ca să fie
Obișnuit, căci îl găsim
Ca pietrele-n Ierusalim,
Iar cedri-atât de mulți erau,
Precum smochinii se vădeau
În a Egiptului câmpie.
28Apoi, întreaga herghelie
Cari Solomon o stăpânise,
Doar din Egipt o dobândise,
Sau de prin țările pe care
Israelul, în jur, la are.
Moartea lui Solomon
29Dar faptele ce-au fost făcute
De Solomon, nu sunt trecute
În Cărțile prorocului
Natan, în cărțile celui
Cari se chemase Ahia
Și care-n Silo locuia,
Precum și-n cartea ce o scrise
Prorocul Iedo, când vorbise
Despre Ieroboam, cel care,
Părinte, pe Nebat, îl are?
30Patru decenii fost-a el,
Drept împărat, în Israel,
Și la Ierusalim a stat.
31Când a murit, l-au îngropat
Chiar în cetatea cea pe care
David, al său părinte-o are.
În urma lui, s-a ridicat
Al său fiu, Roboam chemat.
El este cel care-a venit
Și în al său loc a domnit.
Selectat acum:
2 Cronici 9: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca