Pentru că suntem încolțiți,
În fel și chip, și hăituiți,
Dar nu suntem în strâmtorare.
Atunci când este fiecare,
Într-o grea cumpănă – să știți –
Nu suntem deznădăjduiți.
Chiar prigoniți, de-ajungem noi,
Nu suntem părăsiți apoi;
Când jos, ne pomenim trântiți,
De moarte, nu suntem loviți.
În trupul nost’, purtăm supus,
Mereu, a Domnului Iisus
Ucidere, ca mai apoi,
Și viața Lui să fie-n noi.
Căci noi, cei vii, suntem vânați,
Mereu, spre a fi, morții, dați;
Iar pricina este Iisus,
Ca viața Lui – precum v-am spus –
Să se arate – fraților –
În trupul nostru, muritor.
Moartea lucrează dar, în noi,
În timp ce viața e în voi.
Fiindcă în credință-avem
Același duh, și noi putem
Ca să vorbim, căci am crezut
La fel precum s-a petrecut
În lumea veche, când s-a zis
Și, în Scripturi, apoi, s-a scris,
Că „Am crezut și am vorbit”.
Din toate câte le-am trăit,
Noi știm că Tatăl Cel de Sus,
Care pe-al nostru Domn, Iisus,
Dintre cei morți, L-a ridicat,
La urmă ne va fi-nviat,
Din moarte, și pe noi, la fel,
Și împreună stând, cu El,
O să ne-nfățișăm apoi,
Și însoțiți vom fi, de voi.
Aceste lucruri se vădesc
Că spre folosul vost’ muncesc,
Pentru ca darul căpătat,
Prin mulți, să facă, ne-ncetat,
Ca mulțumirile să crească,
În număr, și să se sporească,
Spre lauda lui Dumnezeu
Și pentru slava Lui, mereu.”
„De-aceea, fără îndoială,
Noi nu cădem de oboseală.
Chiar dacă omul exterior
Se trece-ncet, cel interior,
Din zi în zi, se înnoiește
Și, tot mai tare, se vădește.
Căci întristările pe care
Le-avem, o clipă, fiecare,
Au să lucreze, pentru noi,
O slavă veșnică apoi,
Pentru că noi nu ne uităm
La ce se vede, ci cătăm
La lucrurile nevăzute;
Căci cele ce pot fi văzute,
Sunt lucrurile pieritoare,
Pe când, cele nemuritoare,
Cari veșnice se dovedesc,
Acum, încă, nu se zăresc.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
