YouVersion
Pictograma căutare

2 Corinteni 4:8-18

2 Corinteni 4:8-18 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi, cei vii, totdeauna suntem dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi, viața. Însă fiindcă avem același duh de credință, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit”, și noi credem și de aceea vorbim. Și știm că Cel ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi. Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulți, să facă să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.

2 Corinteni 4:8-18 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Suportăm tot felul de adversități, dar nu suntem în situații critice; suntem surprinși, dar nu disperați. Deși suntem persecutați, nu am fost și abandonați. Am căzut la pământ, dar nu suntem distruși. Purtăm permanent moartea lui Isus în corpul nostru, pentru ca și viața Lui să fie văzută în timp ce trăim în aceste corpuri. Fac această afirmație având în vedere faptul că noi care suntem vii, din cauza lui Isus suntem permanent oferiți morții; și acest lucru se întâmplă pentru ca și viața lui Isus să fie văzută în corpul nostru muritor. Astfel, în noi acționează moartea, iar în voi lucrează viața. Dar avem același spirit al credinței conform textului care spune „Am crezut; și în consecință, am vorbit.” Deci noi credem; și datorită acestui fapt, vorbim. Știm că Acela care a înviat pe Stăpânul (nostru) Isus, ne va duce împreună cu voi în prezența Sa. Toate aceste lucruri se întâmplă pentru voi, ca să producă (din partea voastră) o abundență de mulțumire pentru gloria lui Dumnezeu, atunci când harul va avea efect pentru mulți oameni. Astfel, noi nu abandonăm cursa descurajați; ci dacă în corpul nostru fizic suntem într-o permanentă degradare, omul interior se înnoiește în fiecare zi. Necazul nostru ușor (de suportat) și care este doar temporar, ne pregătește o inestimabilă glorie eternă. Interesul nostru nu este pentru lucrurile care se văd, ci pentru cele care nu se văd; pentru că cele vizibile sunt efemere, dar cele care nu se văd sunt eterne.

2 Corinteni 4:8-18 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Pentru că suntem încolțiți, În fel și chip, și hăituiți, Dar nu suntem în strâmtorare. Atunci când este fiecare, Într-o grea cumpănă – să știți – Nu suntem deznădăjduiți. Chiar prigoniți, de-ajungem noi, Nu suntem părăsiți apoi; Când jos, ne pomenim trântiți, De moarte, nu suntem loviți. În trupul nost’, purtăm supus, Mereu, a Domnului Iisus Ucidere, ca mai apoi, Și viața Lui să fie-n noi. Căci noi, cei vii, suntem vânați, Mereu, spre a fi, morții, dați; Iar pricina este Iisus, Ca viața Lui – precum v-am spus – Să se arate – fraților – În trupul nostru, muritor. Moartea lucrează dar, în noi, În timp ce viața e în voi. Fiindcă în credință-avem Același duh, și noi putem Ca să vorbim, căci am crezut La fel precum s-a petrecut În lumea veche, când s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris, Că „Am crezut și am vorbit”. Din toate câte le-am trăit, Noi știm că Tatăl Cel de Sus, Care pe-al nostru Domn, Iisus, Dintre cei morți, L-a ridicat, La urmă ne va fi-nviat, Din moarte, și pe noi, la fel, Și împreună stând, cu El, O să ne-nfățișăm apoi, Și însoțiți vom fi, de voi. Aceste lucruri se vădesc Că spre folosul vost’ muncesc, Pentru ca darul căpătat, Prin mulți, să facă, ne-ncetat, Ca mulțumirile să crească, În număr, și să se sporească, Spre lauda lui Dumnezeu Și pentru slava Lui, mereu.” „De-aceea, fără îndoială, Noi nu cădem de oboseală. Chiar dacă omul exterior Se trece-ncet, cel interior, Din zi în zi, se înnoiește Și, tot mai tare, se vădește. Căci întristările pe care Le-avem, o clipă, fiecare, Au să lucreze, pentru noi, O slavă veșnică apoi, Pentru că noi nu ne uităm La ce se vede, ci cătăm La lucrurile nevăzute; Căci cele ce pot fi văzute, Sunt lucrurile pieritoare, Pe când, cele nemuritoare, Cari veșnice se dovedesc, Acum, încă, nu se zăresc.”

2 Corinteni 4:8-18 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi cei vii totdeauna suntem dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi, viața. Însă fiindcă avem același duh de credință, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!” și noi credem, și de aceea vorbim. Și știm că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi. Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulți, să facă să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.