2 Corinteni 8
8
Dărnicia Macedonenilor
1„Iată, dorim, acum, dragi frați,
Ca voi, cu toții, să aflați
Știri, despre harul minunat,
Pe care Dumnezeu l-a dat,
Peste Biserici, câte sânt,
Pe-al Macedoniei pământ.
2Peste acestea au trecut
Multe necazuri, și-am văzut
Precum că toate fost-au mari.
Ele, în schimb, s-au ținut tari,
Și-atunci, din marea bucurie
Și lucia lor sărăcie,
Belșug de dărnicie-apare.
3Mărturisesc că, fiecare –
De bună voie – a donat
Cât a putut, ba chiar au dat,
Cu mult, peste puterea lor.
4Ei ne-au rugat dar, fraților –
Și, tot mereu, au stăruit –
Căci, să ia parte, au dorit,
Și ei, la lucru-acesta mare,
De strângere și-ajutorare
A sfinților. Eu am văzut
5Că, acest lucru, l-au făcut,
Nu numai cum aș fi dorit,
Ci mai mult, căci s-au dăruit –
Întâi de toate – Domnului,
Și nouă-apoi, prin voia Lui.
6Pe Tit, atunci, noi l-am rugat,
Să isprăvească de-adunat,
Sfârșind strângerea ‘ceea mare,
Făcută pentru-ajutorare –
Pe cari, de altfel, o conduse,
Pentru că el o începuse.
7Așa precum o dovediți,
Că știți, în toate, să sporiți –
Și în cuvânt și în credință,
În râvnă și în cunoștință –
Și în iubire, pentru noi,
Cătați ca să sporiți apoi,
Și-n binefacerea pe care,
O facem, spre-ntrajutorare.
8Prin ceea ce v-am spus, nu vreau
Ca o poruncă, să vă dau,
Ci râvna altora, doresc –
Prin ce v-am scris – să o stârnesc,
Și vreau să fie încercată
Iubirea voastră, de-i curată.
9Cu toți cunoașteți, căci v-am spus,
De harul Domnului Iisus:
Bogat era, dar, pentru voi
Sărac, El S-a făcut apoi,
Pentru ca voi, îmbogățiți,
Prin sărăcia Lui, să fiți.
10Deci, în astă privință, vreau,
Un sfat, acuma, să vă dau,
Iar sfatu-acesta – ne-ndoios –
O să vă fie de folos,
La ceea ce ați început,
Acum un an – cum am văzut;
Nu doar să faceți, ci să știți,
Cu-adevărat, ca să doriți
11Să terminați ce-ați început,
Pentru că treaba ce-ați avut –
Și cari, din râvnă, e pornită –
Să fie și înfăptuită,
Potrivit stări-n cari sunteți
Și-a mijloacelor ce le-aveți.
12Căci dacă e bunăvoință,
Atuncea, este cu putință,
Ca tot ce fost-a dăruit,
Să fie-apoi, bine primit,
Seamă ținând, doar, la ce are
Omul să dea, nu la ce n-are.
13Nu-i vorba de-a fi ușurați
Unii, iar alții, strâmtorați.
14Ci vreau, ca toți să aveți știre,
Că-i vorba de o potrivire.
Vreau – în împrejurarea dată –
Prinosul vostru ca să poată
S-acopere, nevoia lor,
Pentru ca astfel – fraților –
Prinosul lor să poată-apoi –
Când e nevoie, pentru voi –
Să vă ajute, iar – din fire –
Să fie, deci, o potrivire
15Exact așa precum s-a zis
Și cum e, în Scriptură, scris:
„Cel ce a strâns mult, ne-ndoios,
N-are nimica de prisos,
Iar cel care a strâns un pic,
Nu duce lipsă, de nimic.”
A doua trimitere a lui Tit
16„Să fie mulțumiri, mereu,
Aduse, pentru Dumnezeu,
Care, în Tit, a pus apoi,
Aceeași râvnă, pentru voi.
17Căci el, îndată, a primit
Al nost’ îndemn și, stăpânit
De-o arzătoare râvnă-apoi,
De bunăvoie-a mers, la voi.
18Un frate l-a mai însoțit,
Cari, laude, și-a dobândit,
În Evanghelie – l-ați știut,
Căci el e bine cunoscut
Și în Biserici care sânt
Aflate pe al vost’ pământ.
19Bisericile l-au ales
De-a ne-nsoți – bine-nțeles –
În timp ce-o să se desfășoare
Lucrarea pentru ajutoare,
Pe care o s-o facem noi,
Spre slava Domnului, și-apoi,
Ca o dovadă-n fața voastră,
Pentru bunăvoința noastră.
20În chipu-acesta, noi dorim,
Ca nu cumva, să ne trezim
Că îndrăznește cineva,
De a ne defăima, cumva,
Privind belșugul, foarte mare
Avut, pentru ajutorare,
De cari, acum, ne străduim
Ca tot mai bine, să-ngrijim.
21Căci căutăm, necontenit,
Ca să lucrăm, mereu, cinstit,
Atât în fața Domnului,
Cât și în fața omului.
22Pe-al nostru frate, l-am trimis,
Cu ei – așa precum am zis –
Căci râvna care-a arătat-o,
Mai înainte-am încercat-o,
În felurite-mprejurări,
Date de-atâtea întâmplări,
Și-acum, văzut-am că arată,
O râvnă, și mai înfocată,
Dată de-ncrederea pe care –
În voi – fratele-acest o are.
23Iată ce vreau eu, a vă cere:
Astfel, avându-l în vedere
Pe Tit, care-i părtașul meu –
Pe cari, tovarăș, îl am eu,
În lucrul ce-l fac, printre voi –
Și, pe toți frații, care-apoi,
Sunt, de Biserică, aleși,
Pentru a fi, la voi, trimeși –
Și care, fără îndoială,
Pentru Hristos, se vădesc, fală –
24Vă rog, dovadă, să le dați,
De dragoste; să le-arătați,
Astfel, că avem dreptul, noi,
Ca să ne lăudăm, cu voi.”
Selectat acum:
2 Corinteni 8: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca