2 Împărați 11
11
Uneltirea Ataliei
1Atalia – aceea care,
Pe-Ahazia, fecior, îl are –
Văzând că fiul i-a murit,
Înfuriată i-a lovit
Pe cei de viță-mpărătească,
Voind ca ea să-mpărățească.
2Ioram, cari fost-a împărat,
O fătă-avea, ce s-a chemat
Ioșeba. Pe Ahazia,
Fata, drept frate, îl avea.
Ea, dintre fiii ce-i avuse
Ahazia, grabnic, se duse
Și pe Ioas l-a căutat.
Cu doica lui, ea l-a luat
Și-ntr-o odaie, pe-amândoi,
I-a dus și i-a ascuns apoi.
Odaia-n care i-a pitit,
„A paturilor”, s-a numit.
Atalia nu l-a aflat
Și-astfel, cu viață, a scăpat.
3Ioșeba și Ioas, apoi,
Au trebuit ca amândoi,
În Casa Domnului să stea
Ascunși, pentru că stăpânea
Atalia peste popor.
Ei, în ascunzătoarea lor,
Au stat un timp îndelungat,
Ce șase ani a numărat.
Ioas este uns împărat
4Anul al șaptelea venise,
Când Iehoiada poruncise
Să vină-n grabă, la palat,
Sutașii care s-au aflat
În fruntea Cheretiților
Și a alergătorilor.
La Casa Domnului i-a dus,
Unde, să jure, el i-a pus
Și-au încheiat un legământ
În fața Domnului Cel Sfânt.
Abia apoi, le-a arătat
Pe fiul cel de împărat
5Și-n felu-acesta le-a vorbit:
„Iată ce-aveți de împlinit:
În slujbă, când intrați apoi,
Vreau – o treime dintre voi –
Să stea-n ziua Sabatului,
Cu fiul împăratului.
6Altă treime să se-așeze
La poarta Sur, ca să vegheze;
Iar ultima va sta apoi,
La poarta cea de dinapoi,
Unde alergătorii stau.
Această casă, iată, vreau
Ca foarte bine s-o păziți.
De-aceea, să nu-ngăduiți,
La nimeni, ca să intre-n ea.
7Cetele ce-și vor încheia
Slujba, în ziua de Sabat,
Să îl păzească pe-mpărat.
Acestea, două cete, sânt
Și vor păzi locașul sfânt,
Al Casei Domnului. Apoi,
8La împărat veți merge voi
Ca împrejurul lui să stați.
Pe nimenea să nu lăsați
Să intre-n rândul vost’. S-aveți
Armele-n mâini, ca să puteți
Să îi ucideți pe cei care
Vor, între voi, să se strecoare.
Păziți-l bine, pe-mpărat.
Fiți lângă el, neîncetat,
De câte ori are să iasă
Sau când are să intre-n casă.”
9Sutașii au îndeplinit
Tot ceea ce s-a poruncit,
Căci Iehoiada, preot mare,
Era atuncea. Fiecare
Își strânse oamenii, de-ntat’.
În acest fel, s-au adunat
Cei care slujba-și începeau
Cât și cei care și-o sfârșeau.
La Iehoiada, ei s-au dus,
10Iar preotul, în mâini, le-a pus
Scuturi și sulițe, pe care,
Lăcașul Domnului le are,
Fiind de David făurite.
11După ce fost-au împărțite
Armele-acelea, au plecat
Alergătorii, la-mpărat.
În jurul lui, se așezară,
În grabă, și-l înconjurară,
Din partea dreaptă începând,
În partea stângă ajungând –
De-a lungul casei, așadar –
Formând un șir, pân’ la altar.
12Atuncea, preotul s-a dus
Și-n a lor față l-a adus
Pe fiul împăratului.
A așezat, pe capul lui,
Cununa cea de împărat.
O mărturie i-a mai dat
Și-apoi la uns ca domnitor,
Strigând în fața tuturor:
„Trăiască noul împărat!”
13Freamătul care s-a iscat
A fost, îndată, auzit
De-Atalia, care-a venit
La Casa Domnului, grăbită.
14Privea în jurul ei, uimită,
Căci l-a văzut pe împărat,
Șezând pe tron, înconjurat
De căpitani și de sutași
Și-asemeni și de trâmbițași,
Care, din trâmbițe, sunau.
Noroadele se bucurau,
Căci se făcuse o schimbare.
Atalia țipă: „Vânzare!”
Și hainele și-a sfâșiat,
15Dar preotul, porunci, a dat
Atunci, cetei sutașilor
Aflată-n fruntea oștilor:
„S-o scoateți, imediat, afară,
Iar cei ce-o vor urma, să piară!”
Căci preotul le poruncise –
Mai înainte – și le zise:
„Să n-o ucidă cineva,
În Casa Domnului, cumva!”
16Au scos-o-afară, de îndat’,
Pe drumul care a urcat
Spre casa împăratului,
Drum folosit de caii lui.
Acolo, ea a fost lovită
Cu sabia, și nimicită.
17În urmă, Iehoiada – care
Era atunci, preotul mare –
A încheiat un legământ
Cu Dumnezeul Cel Prea Sfânt,
Cu-ntreg poporul adunat,
Precum și cu-al său împărat.
Prin legământ, s-a zis atunci,
Că ale Domnului porunci
Au să le-asculte neamul lor,
Fiind al Domnului popor.
18Apoi, cu toți au dărâmat
Templul lui Baal și-au sfărâmat
Icoanele ce le avea
Și-altarele, de-asemenea.
Când nimiciră, astfel, tot,
L-au prins pe al lui Baal preot
Și l-au ucis. El se numea
Matan și pentru Baal slujea.
Când Iehoiada a văzut
Precum că toate s-au făcut,
La Casa Domnului s-a dus
Și-o strajă-n jurul ei, a pus.
19Pe Cheretiți, i-a adunat,
Pe-alergători i-a mai chemat
Și pe sutași și pe popor.
Apoi, acel întreg sobor,
L-a pogorât pe împărat,
La Casa Domnului, de-ndat’.
Au mers pe drumul ce ducea
Spre poarta care se numea
Drept „a alergătorilor”,
Ducându-l pe-mpăratul lor
La casa cea împărătească,
Unde avea să locuiască.
Ioas, apoi, s-a așezat,
Pe scaunul de împărat,
20Și tot poporul cari era
În jurul său, se bucura.
Un timp de pace a venit
Și liniștea a-nvăluit
Cetatea. Iar Atalia
Ucisă-a fost, cu sabia,
În casa împăratului,
Unde se află tronul lui.
Domnia lui Ioas
21Ioas ajunse împărat,
Când șapte ani a numărat.
Selectat acum:
2 Împărați 11: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca