2 Samuel 4
4
Iș-Boșet este ucis
1Când Iș-Boșet a auzit
Precum că Abner a murit,
Simți că tot curaju-i piere
Și că lipsit e, de putere.
Atunci, întregul Israel
Speriat fusese, ca și el.
2Fiul lui Saul a avut
Doi căpitani, cari au șezut
În fruntea cetei de război.
Bana e primul, iar apoi
Recab, al doilea, s-a vădit.
Al lor părinte s-a numit
Rimon și din Berot venise,
Căci el, din Beniamin, ieșise.
Berotu-atuncea se vădea
Cum că, de Beniamin, ținea,
3Iar Berotiții au fugit
Și-n Ghitaim, au locuit,
Unde și azi e un popor,
Alcătuit din neamul lor.
4Saul, mai mulți fii, a avut,
Iar cel dintâi fecior născut
Fusese Ionatan numit.
Și el, un fiu, a dobândit.
Băiatul cari i s-a născut,
Cinci anișori doar a făcut,
Când de la Izreel venise
Vestea că Ionatan murise,
Și Saul, de asemenea.
Doica pe care o avea –
Când astă vestea aflat –
Luă copilul, de îndat’,
Căci ea, să fugă, ar fi vrut.
Băiatul, însă, a căzut –
Pe când fugeau ei – după care,
Olog rămase, de picioare.
Acel copil nenorocit,
Mefiboșet, era numit.
5Recab și Bana – amândoi –
Pe la amiază-au mers apoi,
La Iș-Boșet, care dormea –
Așa precum obișnuia
Întotdeauna – după masă.
6Cei doi pătrunseră în casă,
Căci negustori de grâu s-au dat.
Apoi, când s-au apropiat
De Iș-Boșet, ei l-au lovit,
În pântec, iar el a murit.
În urmă, ei s-au strecurat
Afară, și-astfel, au scăpat.
7Pe împărat, ei l-au găsit
Chiar în odaia de dormit,
Iar după ce îl omorâră,
I-au tăiat capul și fugiră
8La David – la Hebron – de-ndată,
Zicându-i când sosiră: „Iată,
Aici e capul celui care
Te-a dușmănit, fără-ncetare.
Saul și casa lui, mereu,
Te-au prigonit, dar Dumnezeu –
Față de ei – te-a răzbunat.”
9David, atunci, s-a ridicat
Și-a glăsuit către cei doi:
„Un lucru vreau, ca să știți voi:
Viu este Domnul Dumnezeu –
Care-i izbăvitorul meu –
10Că eu, pe cel ce a venit
Spunându-mi: „Saul a murit”,
L-am prins și l-am ucis apoi.
Omul venise-atunci, la noi,
Crezând că prin ce o să-mi spună,
Îmi va aduce-o veste bună.
Eu, cu oștenii ce-i aveam,
Pe-atuncea la Țiclag ședeam,
Și moarte – pentru știrea lui –
I-am dat, drept plată, omului.
11Acuma, niște oameni răi,
Umblând pe-ntunecate căi,
Ucis-au un nevinovat,
În casa lui, în al său pat.
Încredințați să fiți dar voi,
Că vă voi cere, înapoi,
Sângele celui ce-a pierit!”
12David, apoi, a poruncit,
Uciși să fie, de îndat’.
Mâini și picioare, le-a tăiat,
Iar lângă iazul cel pe care
Hebronu-n fața sa îl are,
În urmă, el i-a spânzurat.
Au mers apoi, și au luat
Capul lui Iș-Boșet, pe care
L-au îngropat cu cinste mare,
Chiar în al lui Abner mormânt,
În al Hebronului pământ.
Selectat acum:
2 Samuel 4: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
2 Samuel 4
4
Iș-Boșet este ucis
1Când Iș-Boșet a auzit
Precum că Abner a murit,
Simți că tot curaju-i piere
Și că lipsit e, de putere.
Atunci, întregul Israel
Speriat fusese, ca și el.
2Fiul lui Saul a avut
Doi căpitani, cari au șezut
În fruntea cetei de război.
Bana e primul, iar apoi
Recab, al doilea, s-a vădit.
Al lor părinte s-a numit
Rimon și din Berot venise,
Căci el, din Beniamin, ieșise.
Berotu-atuncea se vădea
Cum că, de Beniamin, ținea,
3Iar Berotiții au fugit
Și-n Ghitaim, au locuit,
Unde și azi e un popor,
Alcătuit din neamul lor.
4Saul, mai mulți fii, a avut,
Iar cel dintâi fecior născut
Fusese Ionatan numit.
Și el, un fiu, a dobândit.
Băiatul cari i s-a născut,
Cinci anișori doar a făcut,
Când de la Izreel venise
Vestea că Ionatan murise,
Și Saul, de asemenea.
Doica pe care o avea –
Când astă vestea aflat –
Luă copilul, de îndat’,
Căci ea, să fugă, ar fi vrut.
Băiatul, însă, a căzut –
Pe când fugeau ei – după care,
Olog rămase, de picioare.
Acel copil nenorocit,
Mefiboșet, era numit.
5Recab și Bana – amândoi –
Pe la amiază-au mers apoi,
La Iș-Boșet, care dormea –
Așa precum obișnuia
Întotdeauna – după masă.
6Cei doi pătrunseră în casă,
Căci negustori de grâu s-au dat.
Apoi, când s-au apropiat
De Iș-Boșet, ei l-au lovit,
În pântec, iar el a murit.
În urmă, ei s-au strecurat
Afară, și-astfel, au scăpat.
7Pe împărat, ei l-au găsit
Chiar în odaia de dormit,
Iar după ce îl omorâră,
I-au tăiat capul și fugiră
8La David – la Hebron – de-ndată,
Zicându-i când sosiră: „Iată,
Aici e capul celui care
Te-a dușmănit, fără-ncetare.
Saul și casa lui, mereu,
Te-au prigonit, dar Dumnezeu –
Față de ei – te-a răzbunat.”
9David, atunci, s-a ridicat
Și-a glăsuit către cei doi:
„Un lucru vreau, ca să știți voi:
Viu este Domnul Dumnezeu –
Care-i izbăvitorul meu –
10Că eu, pe cel ce a venit
Spunându-mi: „Saul a murit”,
L-am prins și l-am ucis apoi.
Omul venise-atunci, la noi,
Crezând că prin ce o să-mi spună,
Îmi va aduce-o veste bună.
Eu, cu oștenii ce-i aveam,
Pe-atuncea la Țiclag ședeam,
Și moarte – pentru știrea lui –
I-am dat, drept plată, omului.
11Acuma, niște oameni răi,
Umblând pe-ntunecate căi,
Ucis-au un nevinovat,
În casa lui, în al său pat.
Încredințați să fiți dar voi,
Că vă voi cere, înapoi,
Sângele celui ce-a pierit!”
12David, apoi, a poruncit,
Uciși să fie, de îndat’.
Mâini și picioare, le-a tăiat,
Iar lângă iazul cel pe care
Hebronu-n fața sa îl are,
În urmă, el i-a spânzurat.
Au mers apoi, și au luat
Capul lui Iș-Boșet, pe care
L-au îngropat cu cinste mare,
Chiar în al lui Abner mormânt,
În al Hebronului pământ.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca