David, atunci, a alergat,
La Dumnezeu și L-a-ntrebat:
„O Doamne, Dumnezeul meu,
Dar cine oare, pot fi eu?
Ce-nsemnătate poate-avea,
O casă, cum este a mea,
Încât pe mine m-ai făcut
Ca să ajung unde ai vrut –
În locu-n care-acuma sânt –
Printre cei mari, de pe pământ?
Și încă lucru-acest, văd bine
Că prea puțin e, pentru Tine!
Așa după cum îmi vorbești,
Și-n viitor Tu te gândești
La casa mea. Mi-ai arătat
Bunăvoință, ne-ncetat,
Și-acum, pe mine – care sânt
Un muritor de pe pământ –
Mă-nveți în ceea ce-a privit
Lucrul ce fi-va împlinit!
O Doamne, Dumnezeul meu,
Mai mult, ce pot ca să-Ți spun eu?
Pe robul Tău, îl știi prea bine,
Pentru că mă cunoști pe mine!
După cuvântul Tău cel sfânt –
Și după inima Ta – sânt
Aceste lucruri împlinite
Și mie-acum, descoperite!
Ce mare ești Tu, Doamne al meu!
Nu este un alt Dumnezeu
Care să fie ca și Tine,
Și-am înțeles aceasta, bine,
Când auzit-am și-am văzut
Toate pe câte le-ai făcut.
E, pe pământ, vreun neam la fel
Cum e poporul Israel,
Care a fost răscumpărat,
De Dumnezeu, când l-a luat
Să-l facă-a fi poporul Lui,
Purtând Numele Domnului?
Domnul, un Nume, Și-a făcut
Și-n urmă, toți L-au cunoscut,
Când din Egipt El Și-a luat
Poporul, iar apoi i-a dat
O țară mare, minunată,
Din care-a izgonit, îndată,
Popoarele ce-o locuiau
Și dumnezeii ce-i aveau.
Pentru vecie – negreșit –
Pe Israel l-ai întărit
Și Dumnezeu – precum ai vrut –
Pentru popor, Tu Te-ai făcut.
Acuma Doamne, fă să-Ți fie
Rămas cuvântul, pe vecie!
Cuvântul care l-ai rostit
Față de-al Tău rob, împlinit
Mereu să fie! Să veghezi,
Ca după el doar, să lucrezi!
Numele Tău slăvit să fie,
În tot pământul, pe vecie!
Să spună orișice popor:
„Iată, Domnul oștirilor
E Dumnezeul Cel pe care
Neamul lui Israel Îl are.”
Veghează Doamne, casa mea,
Ca înaintea Ta să stea!
Căci Tu – Doamne al oștilor
Și-al lui Israel domnitor –
Mie mi Te-ai descoperit
Și-n felu-acesta, mi-ai vorbit:
„Necontenit, Eu te veghez
Și-o casă îți întemeiez!”
De-aceea, eu am îndrăznit,
În fața Ta, să fi venit,
Să Îți aduc închinăciune
Și să-Ți fac astă rugăciune.
Acuma Domne, Tu – mereu –
Ești singur Domn și Dumnezeu.
Tot ce ai spus Tu este sfânt.
Cuvintele-Ți, adevăr, sânt.
Iată că Tu Te-ai îndurat
Și al Tău har mi-ai arătat,
Căci prin tot ceea ce-ai făcut
Mie mi-l faci de cunoscut.
Acuma, Doamne, mă veghează
Și casa-mi binecuvintează,
Să dăinuiască pe vecie
Și întărită să îmi fie
În fața Ta, necontenit!
Tu Doamne, mie mi-ai vorbit,
Iar casa mea, în veci, va sta
Prin binecuvântarea Ta.”