Câteva zile. La Sabat,
Noi, din cetate, am ieșit
Lângă un râu, unde-am găsit
Un loc, pe care l-am crezut,
De rugăciune. Am șezut
Jos, pe pământ, și am vorbit
Femeilor ce le-am găsit
Strânse acolo. Între ele –
Între femeile acele –
Fusese una, anumită.
Ea, Lidia, a fost numită –
Din Tiatira se trăgea.
Femeia se-ndeletnicea
Doar cu a purpurei vânzare.
Era foarte ascultătoare
Și teamă a avut, mereu,
Față de Domnul Dumnezeu.
Inima, Domnul i-a deschis,
Să ia aminte la ce-a zis
Pavel, femeilor. Îndată,
Lidia fost-a botezată,
Cu toată casa ei. Apoi,
Ea ne-a rugat, pe amândoi:
„De mă găsiți că-s credincioasă
Lui Dumnezeu, în a mea casă,
Cu drag, vă rog ca să intrați,
Căci vreau, la mine, ca să stați.”
Noi, ruga ei, am ascultat-o
Și-apoi, acasă, am urmat-o.