Faptele apostolilor 18
18
Pavel la Corint
1În urmă, Pavel a plecat,
De la Atena, și-a intrat
Până-n Corint, unde-a găsit
2Pe un Iudeu, cari s-a numit
Acuila. Omul se trăgea
Din Pont; nevasta-i se numea
Priscila. Ei au părăsit
Italia și au venit
În acel loc, când au plecat
Iudeii care s-au aflat
La Roma, căci a poruncit
Claudiu, ca toți – negreșit –
Să plece. La acești iudei,
Pavel veni. Pentru că ei,
3Acelaș’ meșteșug, aveau,
Ca Pavel – corturi făureau –
Acesta a rămas la ei.
4Pavel vorbea, pentru Iudei,
Și pentru Greci, neîncetat,
În sinagogă, la Sabat.
5Când Timotei însă-a sosit
Din Macedonia-nsoțit
De Sila, Pavel s-a dedat
Vestirii doar, și-a arătat
Iudeilor, clar, deslușit,
Cum că Iisus Cel răstignit
Este Hristos. Dar ei râdeau
6Și în batjocură-l luau.
Pavel, atunci, și-a scuturat
Haina, de praf, și-a cuvântat:
„Al vostru sânge o să cadă,
Pe capul vostru. Să se vadă
Că sunt curat! De-acum, mereu,
La Neamuri, mă voi duce eu.”
7Când, de acolo, a plecat,
La Iust, în casă, a intrat.
Omul acela se temea,
De Dumnezeu; el locuia
Chiar lângă sinagogă. Dar,
8N-a vorbit Pavel, în zadar,
Căci Crisp și toată casa lui
Primi Cuvântul Domnului.
În sinagogă, el avea,
Un loc fruntaș. De-asemenea,
Mulți Corinteni l-au ascultat,
Pe Pavel, și s-au botezat,
Pentru că-n Domnul, au crezut.
9Noaptea, când Pavel a avut
O viziune, i-a vorbit
Domnul, zicând: „Necontenit,
Vorbește dar! Și să nu taci,
Ci fă ce trebuie să faci.
10Să nu te temi, pentru că Eu,
Cu tine, am să fiu mereu
Și nimeni, rău, nu îți va face.
Vorbește dar, și fii pe pace,
Căci mult norod am, în cetate.”
11Pavel, un an și jumătate,
În locu-acela, a mai stat.
Pe Corinteni, i-a învățat,
În tot timpul șederii lui,
Despre Cuvântul Domnului.
Răscoala Iudeilor
12Când, în Ahaia, Galion
Ocârmuia, la unison,
Iudeii, toți, s-au răsculat;
Pe Pavel, ei l-au înhățat
Și l-au târât apoi, pe dată,
La scaunul de judecată,
13Plângându-se-mpotriva lui,
În fața dregătorului:
„Omul, pe care l-am adus,
Ațâță lumea, căci i-a pus,
Pe oameni, ca să se închine,
Lui Dumnezeu. Dar nu e bine
Așa cum el i-a îndemnat,
Căci felu-acesta de-nvățat
E împotriva Legii noastre.
Vrem sfatul înălțimii voastre!”
14Să-nceapă vorba, ar fi vrut
Pavel, atunci, dar n-a putut,
Căci Galion a cuvântat:
„Iudei, eu v-aș fi ascultat,
Cu cuviință, de cumva,
Ar fi fost vorba de ceva
Blestemăție, sau – știu eu? –
Vreo faptă rea, sau lucru greu.
15Dar dacă ne-nțelegeri sânt
În ce privește vreun cuvânt
Sau nume, din a voastră Lege,
Nu-i treaba mea a le-nțelege.
Peste acestea, nu-ncercați
Judecător, să mă luați!”
16Apoi, i-a alungat îndată,
Din sala pentru judecată.
17Iudeii s-au înfuriat
Și, la bătaie, l-au luat,
Atuncea, pe Sosten, cel care,
În sinagogă, e mai mare.
Dar Galion, nepăsător,
Privea, la tămbălăul lor.
Pavel la Ierusalim și Antiohia
18Pavel, la Corinteni, a stat
Un timp destul de-ndelungat.
În urmă, el i-a părăsit,
Pe frații săi și a pornit,
Cu o corabie, la drum –
Spre Siria – având acum,
Însoțitori, pe Acuila
Și-a lui soție, Priscila.
Pavel, în Chencrea, când ajunse,
Întâi și-ntâi, capul își tunse,
Căci avusese de-mplinit
O juruință. Au sosit
19Și la Efes. El i-a lăsat,
Pe-nsoțitori, și a intrat,
În sinagogă, la Iudei,
20Cari l-au rugat să stea, la ei,
Mai mult timp. Însă, el n-a stat,
Ci, ziua bună, și-a luat,
21Și-a zis: „Eu sunt grăbit să plec,
Căci trebuie să îmi petrec
Această sărbătoare mare –
Deci sărbătoarea viitoare –
Cu frații, la Ierusalim.
Dar sper să ne reîntâlnim,
Dacă vrea Domnul, căci apoi,
Mă voi întoarce iar, la voi.”
Sfârșit-a ce-a avut de spus,
22Și, cu corabia, s-a dus
Către Cezaria, grăbind
Înspre Ierusalim. Sosind,
Bisericii, el i-a urat
De bine și-a pornit îndat’ –
Cu mare zor, căci se grăbea –
S-ajungă-n Antiohia.
A treia călătorie – Apolo
23În Antiohia, a stat
Puțină vreme, și-a luat,
Apoi, din nou, la străbătut,
Tot al Galatiei ținut,
Precum și-al Frigiei, oprind
Din loc în loc și întărind
Pe ucenicii de acolo.
24Tocmai atunci, veni Apolo,
La Efeseni. El se trăgea,
De neam, din Alexandria.
Cu al vorbirii dar, dotat
Fusese el, și învățat
Și tare fiind în Scripturi,
25Dădea mereu învățături,
La oamenii din jurul lui,
Asupra Căii Domnului.
Un duh foarte-nfocat avea
Și-amănunțit el le vorbea,
La toți, despre Iisus, măcar
Că el – de fapt – n-avea habar
Decât de-al lui Ioan botez.
26Vorbea deci, după al său crez,
În sinagogă, cu-ndrăzneală
Și-ncredere, fără sfială.
El, auzit fu, de Acuila
Și de soția sa, Priscila;
Cei doi, îndată, l-au luat
La ei și-apoi i-au arătat,
Mai bine, Calea Domnului.
27Când au văzut dorința lui,
Ca în Ahaia, imediat,
Să plece, l-au îmbărbătat
Frații, fiind pe placul lor,
Și-ndată, ucenicilor,
Le-au scris ca să-l primească bine,
Pe-acela care, la ei, vine.
Când a ajuns, a ajutat,
Prin harul care i-a fost dat,
De Dumnezeu, pe toți acei
Care-au crezut, căci pe Iudei,
28El cu putere-i înfrunta,
În fața lumii, și-arăta,
Din ceea ce-n Scripturi s-a spus,
Cum că Hristosul e Iisus.
Selectat acum:
Faptele apostolilor 18: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca