Saul, cu cei ce-avură-n plan
Ca să-l ucidă pe Ștefan,
Se învoise, negreșit.
Din ziua ‘ceea, s-a pornit
Prigoană, în Ierusalim,
Contra Bisericii. Găsim,
Astfel, pe credincioși, fugiți
Și, prin Iudeea, risipiți,
Precum și prin Samaria.
Prigoanei – care bântuia
Ierusalimu-n acel ceas –
Apostolii, doar, au rămas,
Să-i facă față. Mai erau
Și-alți oameni, care se temeau,
De Dumnezeu. Ei l-au luat,
Pe Ștefan, și l-au îngropat
Cu jale și cu tânguire.
Saul, cu împuternicire
De la cei mari, prăpăd făcea,
Printre creștini. El pătrundea,
În ale lor case, luând –
Cu sila – și întemnițând,
Atât bărbați, cât și femei.
În acest timp, creștini-acei
Care, prin jur, s-au risipit,
Cuvântu-au propovăduit.