„Vai de cei care se vădesc
Precum că în Sion trăiesc,
Lipsiți de griji! Vai de acei
Care pe al Samariei
Munte trăiesc adăpostiți,
Fiind de orice griji feriți!
Vai și de toți aceia cari
Se dovedesc a fi mai mari
Peste-acest neam care apare
Drept cel dintâi între popoare,
La cari aleargă neamul cel
Din casele lui Israel!…
Mergeți la Calne și priviți!
După aceea, să fugiți
Să vă uitați și la Hamat!
Vă pogorâți și până-n Gat,
În țara Filistenilor!
Cetățile ăstui popor
Se-arată mai înfloritoare
De cât sunt ale voastre, oare?
Sau este mai înfloritor
Ținutul dat ăstui popor,
Decât se-arată cele două
Ținuturi ce vi le-am dat vouă?
Ținutul lor este mai mare
Decât sunt ale voastre, oare?…
Credeți că ziua, destinată
Necazului, e depărtată
Și-aproape faceți ca să fie
A silniciilor domnie.
Paturi de fildeș și-au făcut
Și stau întinși în așternut,
A lene. Iau, din turmă, miei,
Ca să mănânce, și viței
Cari fost-au puși la îngrășat.
Pe-al alăutelor cântat,
Ei aiurează și gândesc
Că iscusiți se dovedesc,
Cum David doar s-a arătat,
În instrumente de cântat.
Vinul, cu largi pahare-l beau;
Cu untdelemn, pe trup, se dau,
Iar de al lui Iosif prăpăd
Nu se-ntristează și nu-l văd!
De-aceea, robi vor fi apoi,
Luați fiind prinși de război.
Astfel, curmată-o să le fie,
Atunci, întreaga veselie.
Cel care-i Domn al tuturor
Și Dumnezeu al oștilor,
Pe Sine Însuși a jurat
Și-n acest fel, a cuvântat:
„Iacov, cu toată-a lui mândrie,
O mare scârbă-Mi face Mie,
Și am ajuns să urăsc toate
Palatele lui minunate.
În mâinile vrăjmașului,
Am să dau Eu, cetatea lui,
Cu tot ceea ce este-n ea.
Dacă-ntr-o casă au să stea
Vreo zece oameni – bunăoară –
Oameni-aceia au să moară.
Când unchiul mortului sosește
Ca să-i ia trupul – căci dorește
Să-l ardă – și va încerca
Să-ntrebe – când va ridica
Oasele mortului – pe cel
Care, în casă e, cu el,
Zicând: „Mai este cineva,
Cu tine, în ăst loc, cumva?”,
Acela-i va răspunde-ndată:
„Aici, nu mai e nimeni, iată!”…
Să facă liniște-i va cere
Celălalt om, zicând: „Tăcere!
Haidem dar, să nu mai vorbim,
Ca nu cumva să pomenim,
Aici, Numele Domnului!”
Iată, după porunca Lui,
Casa cea mare-i dărâmată;
Nici casa mică nu-i cruțată,
Ci în bucăți, de-asemenea,
Ajunge-a se preface ea.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
