Amos 7
7
Vedenii asupra prăbușirii lui Israel
1Iată că Domnul Dumnezeu –
Al cărui slujitor sunt eu –
Astă vedenie mi-a dat:
Niște lăcuste-am observat,
În clipa-n care-a început
Otava nouă de-a crescut,
După cositu-mpărătesc.
2Lăcustele de cari vorbesc
Distrus-au, cu desăvârșire,
Iarba, de pe întreaga fire.
Când am văzut aceasta, eu
Am zis: „O, Dumnezeul meu,
Îndură-Te și dă iertare!
Cum să stea Iacov în picioare?
Când el, așa de slab, se-arată!”
3Atuncea, Domnului – pe dată –
Rău I-a părut și S-a căit
Și-n felu-acesta a vorbit:
„Una ca asta, niciodat’,
N-are a se mai fi-ntâmplat.”
4În urmă, Domnul Dumnezeu –
Al cărui slujitor sunt eu –
Astă vedenie mi-a dat,
În care eu am observat
Precum că El vestea, prin foc,
Pedeapsa pentru acest loc.
Focul a prins să ardă tare,
Mâncând Adâncu-acela mare,
Iar flăcările-au apucat,
Și din câmpie de-au mușcat.
5Când am văzut aceasta, eu
Am zis: „O, Dumnezeul meu,
Oprește-Te și dă iertare!
Cum să stea Iacov în picioare?
Când el, așa de slab, se-arată!”
6Atuncea, Domnului, pe dată,
Rău I-a părut și S-a căit
Și-n felu-acesta, a vorbit:
„Una ca asta, niciodat’,
N-are a se mai fi-ntâmplat.”
7Apoi iar, Domnul Dumnezeu –
Al cărui slujitor sunt eu –
Altă vedenie mi-a dat.
Atuncea, eu am observat
Că Domnul pe un zid șezuse
Și-o cumpănă, în mâini, avuse.
8Domnul mi-a zis: „Amos! Ce crezi
Că am în mână Eu? Ce vezi?
„O cumpănă văd” – am zis eu.
„Așa e! În poporul Meu,
Pun cumpăna” – îmi spuse El –
„Căci nu-l mai iert, pe Israel.
9‘Nălțimile ce se arată
Drept ale lui Isac, pe dată,
La pustiesc și – ia aminte –
Toate locașurile sfinte
Pe cari le are Israel,
N-am să le cruț, în nici un fel,
Căci le dărâm. Le voi strica
Și sabia voi ridica
Asupra casei cea în care,
Ieroboam este mai mare.”
10Atunci, Amația – acel
Cari preot fost-a în Betel –
Către Ieroboam – aflat
Pe scaunul de împărat
În Israel – soli a trimis
Prin cari în acest fel a zis:
„Iată că Amos se vădește
Că împotrivă-ți uneltește,
Iar țara Israelului
Nu suferă cuvântul lui!
11Ascultă ceea ce a zis:
„Ieroboam va fi ucis
Cu sabia, iar Israel
Ajunge rob. Dus va fi el,
În altă țară, ce se-arată
A fi foarte îndepărtată!”
12Apoi, Amația s-a dus
Până la Amos și i-a spus:
„Hai, văzătorule! Ne lasă!
Du-te la a lui Iuda casă!
Du-te dar, ca să prorocești
Și pâine-acolo, să găsești!
13Însă aicea – la Betel –
Să nu mai prorocești, defel,
Căci e un sfânt locaș pe care
Cel ce e împărat îl are
Și-un templu e – precum se știe –
Pentru întreaga-mpărăție!”
14Amos răspunse-atunci, pe loc:
„Află că eu nu sunt proroc
Și nici fiu al prorocilor.
Iată, sunt numai un păstor,
Iar altă muncă, pentru mine,
Mai e culesul de smochine,
Smochine care s-au făcut
În al Egiptului ținut.
15Dar, de la turma mea de oi,
M-a luat Domnul, iar apoi,
Să prorocesc, M-a trimis El,
Poporului lui Israel,
Zicându-mi: „Du-te și vorbește!
Poporului, îi prorocește!”
16Ascultă dar, Cuvântul Lui!
Ascultă spusa Domnului
Tu, care-mi spui: „Să nu vorbești!
Nimic să nu le prorocești,
Lui Israel și lui Isac!”
Tu, cel care îmi spui să tac,
17Ascultă-al Domnului cuvânt!
Ascultă ce a zis Cel Sfânt!
„Nevasta are să-ți curvească.
Sabia are să-ți lovească
Copiii, iar a ta câmpie –
Ogorul tău – are să fie
Dat altora, căci – negreșit –
Cu frânghia va fi-mpărțit,
Cu funia de măsurat!
Într-un pământ sterp, necurat,
Tu vei muri, iar Israel,
Rob, va ajunge a fi el,
Departe de al său ținut,
De țara-n care a șezut!”
Selectat acum:
Amos 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca