Amos 9
9
1Apoi, pe Domnul L-am văzut
Cum pe altar El a șezut
Și-aste cuvinte mi le-a spus:
„Lovește pragul cel de sus,
Al porții, zguduiți să fie
Ușorii ei, din temelie.
Sfărâmă, peste capul lor,
Acești ușori ai porților.
Pe cei care vor rămânea,
Am să-i ucid cu sabia.
Cu fuga, n-o să izbutească
Nimeni, scăpare, să găsească.
Nimeni nu va avea scăpare,
Căci n-o să fie îndurare.
2În locuința morților
De s-ar ascunde-acest popor,
Al Meu braț are să-l ajungă
Și-acolo, și are să-l smulgă.
În cer de-ar merge-acel popor,
Și de acolo îl pogor.
3Dacă pe vârful muntelui
Cari este al Carmelului,
Să se ascundă vor căta,
Și de acolo-i voi sălta.
Dacă ar vrea ca să pătrundă
Și-n fundul mării să se-ascundă,
De-a Mea privire n-au să scape
Nici în acel noian de ape,
Căci șarpelui îi poruncesc
Să-i muște și îi izgonesc.
4Dacă ajunge-vor să fie,
De-ai lor vrăjmași, duși în robie,
Scăpare tot nu vor avea,
Căci îi va pierde sabia.
Nu vor putea scăpa de Mine
Și le voi face rău, nu bine.”
5Iată că Domnul tuturor
Și Dumnezeu al oștilor
Vine și-atinge-acest pământ
Și-n jur, topite, toate sânt.
Locuitorii se-ngrozesc
Și plini de spaimă ei jelesc.
Precum Nilul Egiptului,
Saltă scoarța pământului.
Ea se ridică – bunăoară –
Și-apoi, de-ndată se pogoară.
6Cămară-n cer, El Și-a durat.
Peste pământ Și-a-ntemeiat
Bolta. Apoi – de bună seamă –
Apele mărilor, le cheamă.
Vin toate la al Său cuvânt,
Iar El le varsă pe pământ.
El este cunoscut în lume,
Căci „Domnul” este al Lui Nume!
7„Dar voi – copiii cei pe care
Neamul lui Israel îi are –
Nu-Mi sunteți Mie, cum sunt cei
Cari fii sunt, Etiopiei?” –
Întreabă Domnul Dumnezeu.
„Pe Israel, nu l-am scos Eu,
Din al Egiptului ținut,
La fel precum am mai făcut
Cu Filistenii din Caftor
Și cu al Siriei popor
Care fusese-n Chir aflat?”
8„Domnul privirea Și-a-ndreptat
Spre-mpărăția ce se-arată
Precum că este vinovată,
S-o spulbere de pe pământ,
Cu oamenii cari ai ei sânt.”
„Totuși, nu am să-i nimicesc
De tot, pe cei ce se vădesc
Că sunt din casa cea pe care
Iacov în astă lume-o are” –
A cuvântat Domnul. „Căci iată,
9Voi porunci și vânturată
Are să fie casa care
Neamul lui Israel o are,
Printre popoarele ce sânt
Pe fața-ntregului pământ.
Precum sunt grânele-așezate
În ciur, spre a fi vânturate
Ca nici un bob din câte sânt
Să nu ajungă pe pământ,
La fel, vântur casa pe care
Neamul lui Israel o are!
10Toți păcătoșii din popor,
De sabie uciși fi-vor,
Cu toate că aceștia zic:
„Nu avem teamă de nimic.
Nenorocirea, mai apoi,
Nu o să vină peste noi.”
11În vremea ‘ceea, așadar,
Cortul lui David îl salt iar.
Spărturile i le cârpesc,
Ruinele i le zidesc,
Căci îl voi face – bunăoară –
Precum era odinioară.
12Stăpân pe rămășița care
Neamul Edomului o are
Și peste cei care, mereu,
Este chemat Numele Meu,
Are ca să ajungă el,
Căci astfel a vorbit Acel
Care o să Se îngrijească,
Aceste lucruri să-mplinească.”
13Domnul a zis: „Vin zile-n cari
Acei ce se vădesc plugari
Au să-i ajungă pe acei
Ce sunt secerători, iar cei
Cari strugurii i-au adunat
Și-apoi în teascuri i-au călcat,
Au să-i ajungă pe cei care
Sămânță-mprăștie-n ogoare.
Mustul va picura din munți,
Pe ale dealurilor frunți,
Când vor veni zilele-acele.
14Eu, după planurile Mele,
Îi voi aduce înapoi
Pe cei ce sunt prinși de război
Din Israel, căci el, mereu,
S-a dovedit popor al Meu.
Cetățile ce-s pustiite,
Atunci vor fi din nou zidite.
Ei au să le zidească iară,
Și au să locuiască-n țară.
Vii vor sădi și vin vor bea,
Iar din grădini, rod vor avea.
15În țara lor am să-i sădesc
Și n-am să mai îngăduiesc
Să fie smulși din țara dată
În stăpânirea lor, odată.
Așa a zis Cel cari, mereu,
Îți este Domn și Dumnezeu!”
Selectat acum:
Amos 9: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca