El a purtat chipul – mereu –
Al Celui care-i Dumnezeu
Înfricoșat și nevăzut.
El este Cel dintâi născut,
Din tot ceea ce s-a zidit.
Prin El, tot ce s-a pomenit –
Adică lucruri care sânt
În ceruri sus, sau pe pământ,
Văzute, dar și nevăzute –
Putut-au doar a fi făcute.
Și scaunele de domnii,
Și orișice dregătorii,
Domniile de peste fire,
Sau orișice dregătorie,
Făcute-au fost toate, la fel:
Prin El numai, și pentru El.
El este înaintea lor
Și-i făcătorul tuturor,
Căci El a fost de la-nceput
Și totul e, prin El, ținut.
El este Capul trupului
Bisericii. Totul e-al Lui,
Căci El este de la-nceput,
El este Cel dintâi născut
Dintre cei morți și-astfel, în toate,
El are, doar, întâietate.
Căci Dumnezeu a socotit,
Precum că este potrivit,
Ca toată plinătatea-n El
Să locuiască și astfel –
Prin El – apoi, să facă pace,
Spre a putea ca să împace,
Cu Sine, toate câte sânt
În ceruri sus, sau pe pământ,
Căci pace, a putut aduce,
Prin sângele ce-a curs, pe cruce.