Deci, voi care, de Dumnezeu,
Ați fost aleși să fiți mereu,
Sfinți și iubiți, să învățați,
Necontenit, să vă-mbrăcați,
Cu inimi pline de-ndurare,
Cu bunătate, cu răbdare,
Cu o smerenie dovedită
Și o blândețe nesfârșită.
Îngăduiți-vă – zic eu –
Unii pe alții, tot mereu,
Iar dacă este vreo pricină,
Din care, unul o să vină
Și, despre altul, dintre frați,
O să se plângă, să-nvățați
Ca – unii, altora – să știți,
Iertare, să vă dăruiți.
Iertați-vă cu toți apoi,
Cum v-a iertat Hristos, pe voi.
Dar mai presus de tot, dragi frați,
Cu dragoste, să vă-mbrăcați,
Căci ea e legătura care,
Desăvârșirea, doar, o are.
A lui Hristos pace, cerească,
În inimi, să vă stăpânească,
Pentru că voi ați fost chemați
La ea, ca, parte, să luați;
De-aceea, voi, mereu, să știți,
Ca recunoscători să fiți.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
