Deuteronomul 17
17
Închinarea la idoli
1„Când aduci jertfe Domnului,
Să nu așezi, în fața Lui,
Un bou, un miel, vreo vită care
O meteahană, în trup, are;
Lucrul acesta – îți pot spune –
Că nu-i decât o urâciune.”
Pedeapsa pentru închinarea la idoli
2„Poate-n cetățile pe care
Ai să le locuiești tu, are
Să se găsească un bărbat
Sau o femeie ce-a călcat
Ăst legământ al Domnului,
Făcând doar rău în fața Lui.
3Poate că oamenii acei
Sluji-vor altor dumnezei
Și se vor închina la soare,
La lună, sau la oastea care,
Cerul întreg, l-a împânzit,
Făcând cum nu v-am poruncit.
4Când vei lua la cunoștință
Despre o astfel de ființă,
Să cercetezi amănunțit,
Să vezi de-i drept ce s-a zvonit.
Dacă va fi întemeiat
Zvonul pe care l-ai aflat –
Deci dacă astă urâciune
S-a săvârșit, precum se spune –
5Pe cel ce este vinovat –
Fie femeie, sau bărbat –
De astă faptă, să te duci
Grabnic atunci și să-l aduci
La porțile cetății tale
Și-acolo, pentru ale sale
Rele făcute, negreșit,
Cu moartea fi-va pedepsit.
Cu pietre – precum am mai zis –
Omul acel va fi ucis.
6Cel cari de moarte-i vinovat,
Să fie omorât de-ndat’,
Dar trebuie ca să se știe
Că nu-i destul o mărturie
Făcută împotriva lui.
Lua-vei viața omului,
Doar dacă martorii acei,
În număr, sunt măcar doi, trei.
7Asupra celui vinovat,
Martorul trebuie chemat
Pentru a fi întâiul care
Ridică brațul să-l omoare.
Abia apoi, va fi lovit
De-ntreg poporul, negreșit.
Astfel, vei scoate, orice rău,
Din mijlocul neamului tău.”
Scaunul de judecată
8„De-ți va fi greu, cumva, vreodată,
Ca să rostești o judecată
Asupra unei pricini care
La un omor e privitoare,
La ne-nțelegeri sau rănire –
Iscând, astfel, nemulțumire
Și ceartă în a ta cetate –
Iată cum fi-vor rezolvate:
Ai să te scoli și-ai să te sui
Atunci, în fața Domnului,
La locu-ales de Domnul tău
Spre-a-Și așeza Numele Său.
9Să mergi la preot, la Levit,
La cel cari fi-va împlinit
Atuncea, în al tău popor,
Slujba de-nalt judecător,
Și să le ceri lor lămurire,
Despre a ta nedumerire.
Ei vor putea a înțelege,
Iar ce e hotărât prin lege,
Au să îți spună, negreșit.
10Apoi, precum te-au sfătuit
Aceștia, ai să faci de-ndat’.
Să faci precum te-au învățat,
În locu-ales de Domnul tău
Spre-a-Și așeza Numele Său.
11Vei face totul – se-nțelege –
Așa cum e cerut prin lege
Și precum au să hotărască
Cei care-au să te sfătuiască.
Să nu te-abați la stânga ta
Și-asemenea, nici la dreapta
Din hotărârea lor luată,
Ci tu s-o împlinești pe dată.
12Omul cel care, de mândrie,
Oprit atunci are să fie
De-a asculta cuvântul spus
De preotul acolo pus
Ca să-I slujească Domnului,
Sau de-al judecătorului,
Are să fie pedepsit,
Pe loc, cu moartea, negreșit.
Vei scoate răul, în ăst fel,
Din mijlocul lui Israel.
13În felu-acesta, orice ins
Va fi, de teamă-atunci, cuprins,
Și nimeni – în popor aflat –
N-o să mai fie îngâmfat.”
Lege pentru împărat
14„Când vei intra în țara care,
Domnul – să ți-o dea ție – are,
Când te vei așeza în ea,
Când locuință vei avea
Și ai să zici: „Un împărat,
Vreau, peste mine, așezat,
Așa precum au, bunăoară,
Popoarele cari mă-nconjoară”,
15Poți să îți pui, bine-nțeles,
Dar el va trebui ales
De către Domnul Dumnezeu.
Dintre-ai tăi frați, să iei, mereu,
Pe cel ce fi-va împărat.
Străinul nu va fi luat,
Căci împăratul e ales
Dintre-ai tăi frați, bine-nțeles.
16Deci împăratul, să ai știre
Că nu trebuie-n stăpânire,
Mulți cai să aibă, ca altfel,
Să nu cumva să-ntoarcă el,
Către Egipt, al său popor
Pentru mulțimea cailor,
Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum,
Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.
17De-asemenea, în număr mare,
Să nu aibă neveste care
Să îi abată inima
Și să îl facă a urma
Gândul de a fi adunat
Aur și-argint, neîncetat.
18Pe al său scaun de domnie,
Când o să stea, să i se scrie
O copie – să aibă parte
De astă lege – într-o carte.
Deci preoții care-au să fie
Din a lui Levi seminție,
Această carte, să i-o dea,
Mereu s-o aibă-alăturea.
19Legea aceasta, în ăst fel,
Va fi lângă-mpăratu-acel,
Să poată ca să o citească.
Atât timp cât o să trăiască,
Va învăța din ea, mereu,
Că trebuie – de Dumnezeu –
Teamă să aibă, să-I păzească
Legea, precum și să-mplinească
Tot ceea ce s-a poruncit.
20În felu-acesta, negreșit,
Nu-și va-nălța inima lui,
Peste cea a poporului,
Și-atunci, nici nu se va abate
De la poruncile ce-s date,
Spre dreapta sau spre stânga. El,
În mijlocul lui Israel –
Dacă așa se va purta –
Ca împărat, mult timp va sta,
Căci vor spori zile lui –
Precum și-ale urmașului
Pe care o să-l zămislească –
Și mult pe lume-o să trăiască.”
Selectat acum:
Deuteronomul 17: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca