Deuteronomul 23
23
Cei primiți în adunare
1„Acela cari va fi scopit –
Sau famenul – este oprit
Să intre-n adunarea Lui,
Adică-n cea a Domnului.
2Cel cari născut e din curvie,
Nu va putea, nici el, să vie
În adunarea Domnului –
Și nici altul din neamul lui –
Chiar dacă e al zecelea.
3Nu va intra, de-asemenea,
În adunare, Amonitul;
Nu va intra nici Moabitul –
Chiar dacă e al zecelea
În neamul ce îl va avea.
Deci ei opriți vor fi să vie,
În adunare, pe vecie,
4Căci ei nu v-au întâmpinat
Când, călători, voi v-ați aflat –
Când, din Egipt, voi ați ieșit –
Așa cum ar fi trebuit,
Cu pâine; și nici nu v-au dat,
Apă să beți, ci au chemat –
Pe preț de-argint, de la Petor –
Pe Balaam, al lui Beor,
Să vă blesteme – căci ședea
Chiar în Mesopotamia.
5Dar Domnul nu l-a ascultat,
Pe Balaam, și a schimbat
Blestemu-n binecuvântare,
Căci v-a iubit, fără-ncetare.
6De starea lor de propășire,
Nu căutați să aveți știre.
7Să nu urăști pe Edomit,
Căci îți e frate – negreșit –
Nici neamul Egiptenilor,
Pentru că și al tău popor,
Străin, la el, a viețuit.
8De-aceea, este-ngăduit,
Ca-n adunarea Domnului,
Să intre și copiii lui
Care vor fi al treilea ram,
Născuți deci, în al treilea neam.”
Curăția în tabără
9„Când, la vrăjmași, cu oaste ieși,
Grijă să ai să te ferești,
Neîncetat, în drumul tău,
De orișicare lucru rău.
10Atunci când întâmpla-se-va
Că vei avea pe cineva,
La tine, cari s-a arătat,
După o noapte, necurat,
Prin cine știe ce-ntâmplare,
Din tabără, acela are
Să iasă-ndată, negreșit.
‘Napoi, nu va mai fi primit
11Decât după ce s-a-nserat
Și dacă-n apă s-a scăldat.
În tabără, va fi adus,
După ce soarele-a apus.
12Să ai, afară, pregătit,
Un loc anume, folosit
De către cei care vor sta
Afară din tabăra ta.
13Dintre unelte, niciodată,
Să nu-ți lipsească o lopată.
La îndemână-o vei avea,
Să poți ca să sapi gropi cu ea;
Iar murdăriile ieșite
Din trupul tău, acoperite
Vor fi, în acest fel, de-ndată –
De-aceea-ți trebuie lopată,
Ca tu să le acoperești
Afar’ din tabără când ești.
14Căci al tău Domn și Dumnezeu,
În tabără, va fi mereu,
Pentru ca să te ocrotească
Și pentru ca să-i dăruiască
Pe-ai tăi vrăjmași, în mâna ta.
De-aceea, îți va arăta
Tabăra, sfântă și curată,
Ca să nu vadă, niciodată,
Domnul, nimic nepotrivit
Și necurat, ca părăsit
Să nu fii tu, de Dumnezeu,
Ci El, cu voi, să stea mereu.”
Robii fugiți – Darurile din curvie
15„Pe robul ce l-a părăsit
Pe-al său stăpân și a fugit
Pentru a sta la tine-apoi,
Nu-l da stăpânului, ‘napoi,
16Ci dacă robu-acela vine
Și se va așeza la tine,
Să-l lași să stea-n mijlocul tău
Așa precum e placul său.
Într-o cetate, dintre-a tale –
Unde el va găsi cu cale –
Acolo să îl găzduiești
Și nu cumva să-l asuprești.
17Tu să veghezi necontenit,
Să nu fie vreun sodomit,
Din toți fiii lui Israel.
Veghează în același fel,
Ca dintre fetele pe care
Neamul lui Israel le are,
Să nu aveți curve apoi.
18Câștigul unei curve, voi
Să nu-l aduceți Domnului
Ca să-l lăsați în casa Lui.
De-asemenea, nici prețul care
E obținut dintr-o vânzare
A unui câine, nu-l luați
Ca Domnului, apoi, să-l dați.
Să nu-i lăsați, stăpânului –
Ca din vânzarea câinelui,
Cu banii strânși – s-aibă putință
De-a-și împlini o juruință.
Aste câștiguri, îți pot spune
Că nu-s decât o urâciune –
Și tot așa vor fi mereu –
Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”
Împrumuturile cu dobândă
19„Atunci când împrumuți, cumva,
Pe al tău frate, cu ceva –
Argint, merinde, sau altfel
De lucruri date – de la el,
Dobândă, nu vei fi luat.
20Doar dacă l-ai împrumutat
Pe un străin, tu vei putea
Cere dobândă ca să-ți dea;
Dar de la frate’ tău, prin gând,
Să nu îți dea să-i ceri, nicicând,
Căci binecuvântat, mereu,
Vei fi atunci, de Dumnezeu,
În țara care o să-ți fie
Dată în stăpânire, ție.”
Juruințele – Strugurii și spicele
21„Dacă vei face-o juruință,
Lui Dumnezeu, să-ți dai silință
Să împlinești, precum ai zis,
Tot ceea ce vei fi promis,
Căci Dumnezeu – fără-ndoială –
O să îți ceară socoteală
Și-ajungi apoi, că vinovat
Te pomenești, pentru păcat.
22Dar dacă cu bună știință,
Nu ai să-I faci vreo juruință,
Lui Dumnezeu – căci te ferești –
Atuncea, nu păcătuiești.
23De-aceea-ți spun acum: păzește,
Tot ce vei spune și-mplinește
Mereu, oricare juruință
Făcută prin a ta voință,
Lui Dumnezeu – când nesilit,
De bună voie, ai vorbit!
24Când intri-n via altuia,
Să știi că, voie, vei avea,
Struguri, din ea, ca să îți iei
Și să mănânci, câți ai să vrei.
Dar în găleată, nu cumva,
Să-ți pui, din via sa, ceva.
25Când intri-n holda altuia,
Să știi că, voie, vei avea,
Spice, din ea, ca să îți iei
Și să mănânci, cât ai să vrei.
Dar secera – în holda lui –
Să nu-ndrăznești, cumva, s-o pui.”
Selectat acum:
Deuteronomul 23: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Deuteronomul 23
23
Cei primiți în adunare
1„Acela cari va fi scopit –
Sau famenul – este oprit
Să intre-n adunarea Lui,
Adică-n cea a Domnului.
2Cel cari născut e din curvie,
Nu va putea, nici el, să vie
În adunarea Domnului –
Și nici altul din neamul lui –
Chiar dacă e al zecelea.
3Nu va intra, de-asemenea,
În adunare, Amonitul;
Nu va intra nici Moabitul –
Chiar dacă e al zecelea
În neamul ce îl va avea.
Deci ei opriți vor fi să vie,
În adunare, pe vecie,
4Căci ei nu v-au întâmpinat
Când, călători, voi v-ați aflat –
Când, din Egipt, voi ați ieșit –
Așa cum ar fi trebuit,
Cu pâine; și nici nu v-au dat,
Apă să beți, ci au chemat –
Pe preț de-argint, de la Petor –
Pe Balaam, al lui Beor,
Să vă blesteme – căci ședea
Chiar în Mesopotamia.
5Dar Domnul nu l-a ascultat,
Pe Balaam, și a schimbat
Blestemu-n binecuvântare,
Căci v-a iubit, fără-ncetare.
6De starea lor de propășire,
Nu căutați să aveți știre.
7Să nu urăști pe Edomit,
Căci îți e frate – negreșit –
Nici neamul Egiptenilor,
Pentru că și al tău popor,
Străin, la el, a viețuit.
8De-aceea, este-ngăduit,
Ca-n adunarea Domnului,
Să intre și copiii lui
Care vor fi al treilea ram,
Născuți deci, în al treilea neam.”
Curăția în tabără
9„Când, la vrăjmași, cu oaste ieși,
Grijă să ai să te ferești,
Neîncetat, în drumul tău,
De orișicare lucru rău.
10Atunci când întâmpla-se-va
Că vei avea pe cineva,
La tine, cari s-a arătat,
După o noapte, necurat,
Prin cine știe ce-ntâmplare,
Din tabără, acela are
Să iasă-ndată, negreșit.
‘Napoi, nu va mai fi primit
11Decât după ce s-a-nserat
Și dacă-n apă s-a scăldat.
În tabără, va fi adus,
După ce soarele-a apus.
12Să ai, afară, pregătit,
Un loc anume, folosit
De către cei care vor sta
Afară din tabăra ta.
13Dintre unelte, niciodată,
Să nu-ți lipsească o lopată.
La îndemână-o vei avea,
Să poți ca să sapi gropi cu ea;
Iar murdăriile ieșite
Din trupul tău, acoperite
Vor fi, în acest fel, de-ndată –
De-aceea-ți trebuie lopată,
Ca tu să le acoperești
Afar’ din tabără când ești.
14Căci al tău Domn și Dumnezeu,
În tabără, va fi mereu,
Pentru ca să te ocrotească
Și pentru ca să-i dăruiască
Pe-ai tăi vrăjmași, în mâna ta.
De-aceea, îți va arăta
Tabăra, sfântă și curată,
Ca să nu vadă, niciodată,
Domnul, nimic nepotrivit
Și necurat, ca părăsit
Să nu fii tu, de Dumnezeu,
Ci El, cu voi, să stea mereu.”
Robii fugiți – Darurile din curvie
15„Pe robul ce l-a părăsit
Pe-al său stăpân și a fugit
Pentru a sta la tine-apoi,
Nu-l da stăpânului, ‘napoi,
16Ci dacă robu-acela vine
Și se va așeza la tine,
Să-l lași să stea-n mijlocul tău
Așa precum e placul său.
Într-o cetate, dintre-a tale –
Unde el va găsi cu cale –
Acolo să îl găzduiești
Și nu cumva să-l asuprești.
17Tu să veghezi necontenit,
Să nu fie vreun sodomit,
Din toți fiii lui Israel.
Veghează în același fel,
Ca dintre fetele pe care
Neamul lui Israel le are,
Să nu aveți curve apoi.
18Câștigul unei curve, voi
Să nu-l aduceți Domnului
Ca să-l lăsați în casa Lui.
De-asemenea, nici prețul care
E obținut dintr-o vânzare
A unui câine, nu-l luați
Ca Domnului, apoi, să-l dați.
Să nu-i lăsați, stăpânului –
Ca din vânzarea câinelui,
Cu banii strânși – s-aibă putință
De-a-și împlini o juruință.
Aste câștiguri, îți pot spune
Că nu-s decât o urâciune –
Și tot așa vor fi mereu –
Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”
Împrumuturile cu dobândă
19„Atunci când împrumuți, cumva,
Pe al tău frate, cu ceva –
Argint, merinde, sau altfel
De lucruri date – de la el,
Dobândă, nu vei fi luat.
20Doar dacă l-ai împrumutat
Pe un străin, tu vei putea
Cere dobândă ca să-ți dea;
Dar de la frate’ tău, prin gând,
Să nu îți dea să-i ceri, nicicând,
Căci binecuvântat, mereu,
Vei fi atunci, de Dumnezeu,
În țara care o să-ți fie
Dată în stăpânire, ție.”
Juruințele – Strugurii și spicele
21„Dacă vei face-o juruință,
Lui Dumnezeu, să-ți dai silință
Să împlinești, precum ai zis,
Tot ceea ce vei fi promis,
Căci Dumnezeu – fără-ndoială –
O să îți ceară socoteală
Și-ajungi apoi, că vinovat
Te pomenești, pentru păcat.
22Dar dacă cu bună știință,
Nu ai să-I faci vreo juruință,
Lui Dumnezeu – căci te ferești –
Atuncea, nu păcătuiești.
23De-aceea-ți spun acum: păzește,
Tot ce vei spune și-mplinește
Mereu, oricare juruință
Făcută prin a ta voință,
Lui Dumnezeu – când nesilit,
De bună voie, ai vorbit!
24Când intri-n via altuia,
Să știi că, voie, vei avea,
Struguri, din ea, ca să îți iei
Și să mănânci, câți ai să vrei.
Dar în găleată, nu cumva,
Să-ți pui, din via sa, ceva.
25Când intri-n holda altuia,
Să știi că, voie, vei avea,
Spice, din ea, ca să îți iei
Și să mănânci, cât ai să vrei.
Dar secera – în holda lui –
Să nu-ndrăznești, cumva, s-o pui.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca