Deuteronomul 25
25
Certurile
1„Atunci când întâmpla-se-va
Că doi se vor certa, cumva –
Iar ne-nțelegerea iscată
Se cere a fi judecată –
Pe cel ce e nevinovat,
Să-l lași să plece, imediat;
Dar vinovatul dovedit,
Are să fie osândit.
2Pe cel pe care-l dovedești
Că-i vinovat, să-l pedepsești.
Iată ce trebuie făcut:
Cel osândit va fi bătut.
Omul care-i judecător,
Va cere slujitorilor
Care anume-acolo sânt,
Să îl întindă la pământ
Și pe măsura vinei lui,
Să-i deie, osânditului,
Doar loviturile cerute
De faptele ce-au fost făcute.
3Când vei lua aste măsuri,
Numărul dat, de lovituri,
A trece, nu e-ngăduit,
De patruzeci, căci înjosit,
Fratele tău s-ar arăta
Atuncea, înaintea ta.
4Să nu legi gura boului,
La treieratul grâului.”
Căsătoria între cumnat și cumnată
5„Atunci când frații se adună
Să locuiască împreună,
Dacă se-ntâmplă, bunăoară,
Ca unul dintre ei să moară
Fără să fi avut copii,
Nevestei mortului, să știi
Că, voie, n-o să i se dea
Ca un străin, drept soț, să-și ia.
Cumnatul ei are să vie
Ca să o ieie de soție.
6Apoi, întâiul său născut,
Pe care ea i l-a făcut,
O să îi ieie, mortului,
Și numele și-averea lui,
Ca să rămână-n acest fel
Numele său, în Israel.
7Când omul, însă, nu va vrea,
Pe-a lui cumnată să o ia,
Femeia să se ducă are,
La a cetății poartă mare –
Unde bătrânii se adună –
Și-n fața lor, apoi, să spună:
„Iată, cumnatul meu nu vrea,
Ca de nevastă să mă ia –
Așa cum cere dreptul dat
De faptul că îmi e cumnat –
Și să ridice-n Israel,
Numele mortului astfel.”
8Bătrânii vor chema, de-ndat’,
În fața lor, pe-al ei cumnat;
Iar dacă omul stăruiește
În hotărâri și nu voiește
Ca să o ia, spunând: „Nu vreau,
Ca de nevastă să o iau”,
9Atunci se va apropia
Cumnata lui și o să-i ia
Încălțămintea din picior –
Acolo-n fața tuturor –
Și-n urmă, pe al ei cumnat,
În față îl va fi scuipat,
Rostind apoi, în gura mare:
„Așa se face celui care
Nu îi ridică fratelui,
Casa, în urma morții lui!”
10Iar casa omului acel,
Se va chema, în Israel,
Drept „casa celui descălțat”.
11Dacă doi oameni s-au certat
Și s-au bătut și a venit
Nevasta omului lovit
Și vrând să-și scape-al ei bărbat,
Mâna a-ntins și-a apucat
Pe-acel cari, soțul, îi lovea,
De partea rușinoasă, ea
12Să fie pedepsită-ndată:
Mâna să-i fie-atunci tăiată,
Și nici o milă să nu ai,
Față de ea, când mâna-i tai.”
Cântăreala dreaptă
13„Tu, două greutăți, la tine –
În sacul tău – n-ai voie-a ține.
Să nu ai – ca din întâmplare –
Una mai mică și-alta mare.
14Să n-ai, în casa ta dosite,
Mai multe efe felurite.
Să nu ai – ca din întâmplare –
O efă mică și-alta mare.
15O greutate-adevărată
Să ai, de fiecare dată.
În casă, de asemenea,
O efă dreaptă vei avea,
Ca multe zile să trăiești
În țara pe care-o primești
Tu, de la al tău Dumnezeu,
Și să o stăpânești, mereu.
16Căci orișicine folosește,
Măsuri nedrepte, săvârșește
O nedreptate și pot spune
Că ele sunt o urâciune –
Și tot așa vor fi mereu –
Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”
Nimicirea amaleciților
17„Să-ți amintești ce ai pățit
Cu Amalec, când ai ieșit
Din al Egiptului ținut –
Să-ți amintești ce ți-a făcut!
18Știi că atunci când te-ai aflat
Pe drum, pribeag, s-a aruncat
Asupra ta, pe dinapoi,
Lovind pe cei care-n convoi
Erau în coadă, obosiți
Și de puteri secătuiți.
19Atunci când o să ai odihnă –
Când Dumnezeu îți va da tihnă –
După ce ai să-i nimicești
Pe-ai tăi vrăjmași și-ai să primești
Țara promisă-n stăpânire
Ca să îți fie moștenire,
Lui Amalec nu-i da uitare,
Ci șterge-i neamul, de sub soare.”
Selectat acum:
Deuteronomul 25: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca