Deuteronomul 7
7
Nimicirea canaaniților și a idolilor lor
1„Atuncea când Dumnezeu are
Să te aducă-n țara care
O să ți-o dea în stăpânire
Și-o vei avea de moștenire,
Va izgoni, din fața ta,
Neamuri care, în ea, vor sta:
O să-i gonească pe Hetiți,
Pe Ghirgasiți și pe-Amoriți;
Apoi, tot neamul Canaanit,
Urmat de neamul Ferezit,
De al Heviților popor
Și de al Iebusiților.
Aceste șapte neamuri mari –
Puternice și mult mai tari
Decât ești tu – vor fi gonite,
Din fața ta și nimicite.
2Când Dumnezeul tău va vrea,
În mână ca să ți le dea –
Și le vei bate – tu să știi
Ca fără milă-atunci, să fii.
Să le zdrobești – făr’ ‘osebire –
Pe toate, cu desăvârșire.
Cu cei care în țară sânt,
Să nu închei vreun legământ.
3Să nu te încuscrești cu ele –
Deci cu popoarele acele.
Să nu dai, pentru ai lor fii,
Fiicele tale, de soții,
Iar pentru-ai tăi fii, să nu iei,
Soții, din fete, de la ei,
4Căci i-ar abate, de la Mine,
Pe fiii tăi și îi vor ține,
Aproape, de alți dumnezei,
La care-acuma slujesc ei.
Atunci, a Domnului mânie,
În contra ta are să vie
Și-ntr-o clipită – negreșit –
De El, tu fi-vei nimicit.
5Iată dar, cum să vă purtați
Cu-aceste neamuri: să surpați
Altarele ce le-au zidit;
Sfărmați stâlpii ce i-au cioplit
Pentru-ai lor idoli și tăiați
Pomii cari fost-au închinați
Zeilor lor. Ardeți, în foc,
Chipuri cioplite-n orice loc
În care-aveți să le găsiți.
Pe toate, să le nimiciți!”
Israel este un popor sfânt
6„Voi, pentru Domnul, pe pământ
Alcătuiți un popor sfânt.
Pe-al vostru neam, El l-a ales.
Dintre popoare v-a cules
Și-apoi, deoparte, ați fost puși
Și-n astă țară-ați fost aduși.
7Nu pentru numărul vost’ mare,
V-a ales El, dintre popoare,
Căci între ele, voi – vă zic –
Sunteți poporul cel mai mic.
Domnul, de voi, S-a alipit,
8Numai pentru că v-a iubit
Și-n felu-acesta, El a vrut
Ca jurământul Său, făcut
Părinților – precum se știe –
Acuma, împlinit să fie.
De-aceea, El v-a scos afară,
Din a robiei casă-amară –
Din țara Faraonului –
Doar prin puterea mâinii Lui.
9Să țineți minte, tot mereu,
Că numai El e Dumnezeu.
El, Domnul, este credincios
Și se va ține, ne-ndoios,
De tot ce-a spus prin legământ.
Nu-Și va călca al Său cuvânt,
Căci îndurare dovedește,
Față de cel ce Îl iubește,
Cari ne-ncetat a împlinit
Ceea ce El a poruncit.
Domnul se-ndură de-al său ram,
Până în al mielea neam.
10El răsplătește, negreșit,
Și celor cari nu L-au iubit.
Cei ce-L urăsc n-au păsuire,
Ci sunt pândiți de nimicire.
11De-aceea, să păzești mereu,
Legi și porunci, pe care eu
Ți le dau azi. Ce-am rânduit,
Mereu, să fie împlinit.”
Noi îndemnuri
12„Dacă asculți aste porunci
Și le-mplinești, Domnul, atunci,
Are să-Și țină legământul
Și Își va împlini cuvântul
Pe cari l-a spus părinților,
Vorbind despre al tău popor.
V-a arăta, fără-ncetare –
Față de tine – îndurare,
Așa precum El a jurat
Că îți va face, când a stat
Cu-ai tăi părinți, de le-a vorbit.
13De Domnul, tu vei fi iubit
Și fi-vei binecuvântat,
Sporind în număr, ne-ncetat.
Atuncea, Domnul Dumnezeu
Va binecuvânta, mereu,
Rodul – din trupul tău ieșit –
Precum și ceea ce-a rodit
Pământul tău: grâul câmpiei
Și untdelemnul, mustul viei,
Rodul cirezilor de vite –
Care pe câmp sunt risipite
În număr mare – iar apoi,
Și rodul turmelor de oi.
Acestea se vor fi-ntâmplat
În țara care a jurat
Domnul, părinților, s-o dea,
Urmașilor ce-i vei avea.
14Tu fi-vei binecuvântat,
Mai mult ca toți, neîncetat.
Nici un bărbat nu vei avea,
Sterp, printre-ai tăi; de-asemenea,
Nici femei sterpe nu-au să fie;
Nici vitele de pe câmpie,
Nici oile ce-s ale tele –
Sterpe – nicicând, nu vor fi ele.
15De boli nu ai să fii lovit;
De-asemeni, fi-vei ocolit
De molime, căci Domnul tău
Nu-ngăduie ca peste-al Său
Popor, să se abată ele,
Ci El – cu molimile-acele –
Pe cei ce au să te urască,
Are de gând să îi lovească.
16Popoarele ce le găsești,
În țară, să le nimicești,
Căci Dumnezeul tău va vrea,
În mână ca să ți le dea.
Să nu arunci nici o privire –
De milă, de compătimire –
Spre ele. Să le nimicești!
La zeii lor, să nu slujești!
Aste popoare, să știi bine
Că sunt o cursă, pentru tine.
17Poate că-n inimă vei spune:
„Cum pot eu oare, a mă pune
Cu neamurile-acestea cari,
Pe lângă mine, sunt mai mari?
Cum pot eu, să le izgonesc,
Din țara pe care-o primesc?”
18Mulțimea lor nu te-nspăimânte;
Ci tu să îți aduci aminte,
De tot ceea ce le-a făcut –
Lucruri pe care le-ai văzut –
Domnul atunci, Egiptului,
Precum și Faraonului.
19Adu-ți aminte, ne-ncetat,
De tot ceea ce s-a-ntâmplat,
De-ale Egiptului cărări,
De-acele multe încercări,
De semne mari și minunate
Ce ție ți-au fost arătate.
Să-ți amintești, fără-ncetare,
De mâna Domnului, cea tare,
De brațul Său, mereu întins,
Cu cari, de mână, El te-a prins
Și din robia cea amară,
Pe tine-apoi, te-a scos afară.
Deci tu să nu ai nici o teamă,
Căci Dumnezeu, de bună seamă,
Va face, oricărui popor,
La fel ca Egiptenilor.
20Domnul – ca tu să-i izgonești –
Trimite chiar viespi bondărești
În contra lor, să îi lovească
Și pe deplin să-i nimicească,
Din fața ta și nu au unde –
De tine – a se mai ascunde.
21Să nu fii dar, înspăimântat,
Că Domnul Cel Înfricoșat –
Cel cari îți este Dumnezeu –
Cu tine, o să stea, mereu.
22Când tu, în țară, vei veni –
Încet, încet – va izgoni,
Domnul, pe neamurile care
Vor fi într-ale ei hotare.
Nu le vei nimici deodată,
Ca nu cumva, suflarea toată,
A fiarelor de pe câmpie,
Să se-nmulțească și să vie
În contra ta, făcându-ți rău.
23Dar Domnul Dumnezeul tău,
În mână o să ți le dea,
Iar tu, pe fugă, vei putea
Ca să le pui, pe nesimțite,
Până când fi-vor nimicite.
24De-asemeni, ai lor împărați,
Ție – în mâini – îți vor fi dați
Și șters va fi numele lor,
De pe pământ. Nici un popor,
Dintre acestea, nu va sta,
Vreodată, împotriva ta.
25Chipuri cioplite-n orice loc,
Dacă găsești, arde-le-n foc.
La aurul și-argintul care,
Un chip cioplit, pe el le are,
Tu nu trebuie să poftești
Ca nu cumva să te trezești
Că sunt o cursă, pentru tine.
Acestea sunt – ia seama bine –
O urâciune-n fața Lui,
Adică-n fața Domnului.
26Să nu cumva să te apuci
Și-n a ta casă să aduci
Apoi, un lucru urâcios,
Pentru că fi-vei – ne-ndoios –
Cu el odată, nimicit.
Tu trebuie să fii scârbit
De-așa ceva; să te-ngrozești
De ele și să te păzești,
Căci lucrurile arătate
Ajuns-au a fi blestemate.”
Selectat acum:
Deuteronomul 7: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca