Dacă, măcar, L-ați auzit,
Atuncea știți că-i potrivit
Cu adevăru-aflat în El,
Să faceți dar, în așa fel,
După cum fost-ați învățați:
Adică să vă dezbrăcați
De viața voastră, din trecut,
De omul vechi ce l-ați avut –
Cari dus se lasă, în vâltoare,
După o poftă-nșelătoare –
Și-n duhul minți-apoi, să știți,
Necontenit, să vă-nnoiți,
Iar omul nou, să îl luați,
Cu el, ca să vă îmbrăcați;
Căci omul nou este făcut
În chipul, bine cunoscut,
Cari este al lui Dumnezeu,
Având sfințenia sa, mereu,
Și o neprihănire-a lui,
Ce-s ale adevărului.
De-aceea, vreau să încercați
Ca, de minciuni, să vă lăsați,
„Și fiecare dintre voi,
Să spună adevăru-apoi,
Aproapelui”, căci noi dorim
Ca, mădulare, să ne fim,
Unii la alții. Iată, vreau,
Încă un sfat, să vă mai dau:
„Vă mâniați, dar vă feriți,
Mereu, să nu păcătuiți”,
Ci să vă fie trecătoare
Mânia; razele de soare
Să nu apună, peste ea,
Căci astfel, n-o să i se dea,
Nici un prilej, diavolului,
Să facă, după voia lui.
Acela care a furat,
Să nu mai fure, niciodat’,
Ci, mai degrabă, să lucreze
Ca astfel, să se-ndestuleze,
Și să îi dea ajutorare
Și celui care, lipsă, are.
Nici un cuvânt, care-i stricat,
Să nu mai iasă, niciodat’,
Din gura voastră. Când vorbiți,
Doar lucruri bune să rostiți,
Spre a-i zidi pe-aceia care
Vor asculta – din întâmplare –
Cuvântul vostru; astfel dar,
Au să primească și ei, har.
Pe Duhul Sfânt, dragii mei frați,
Vă rog, să nu Îl întristați,
Căci voi, cu El – după cum știți –
Sunteți, acum, pecetluiți,
Pentru o zi anume, care
E ziua de răscumpărare.
Încă odată, vă voi spune:
Să piară orice-amărăciune,
Orice iuțime, dintre voi,
Mânie, sau strigări apoi,
Și orice fel de clevetire,
Sau răutăți, ce țin de fire.
Voi – dimpotrivă – vreau să fiți
Buni, între voi; să vă iubiți
Și milă să vă arătați.
Unul pe altul, vă iertați,
Așa cum, prin Hristos, mereu,
Ați fost iertați, de Dumnezeu.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
