YouVersion
Pictograma căutare

Efeseni 4:21-32

Efeseni 4:21-32 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Desigur, voi ați fost informați cu privire la El și ați fost învățați adevărul care este în Isus. Deci să vă „dezbrăcați” de omul vechi care, prin satisfacerea dorințelor lui înșelătoare, produce degradare morală. Și să aveți o altă atitudine, înnoindu-vă la nivelul minții voastre, prin „îmbrăcarea” cu omul nou care este creat conform imaginii lui Dumnezeu în adevărata dreptate și în sfințenie. Deci nimeni să nu mai practice minciuna; ci fiecare să spună adevărul aproapelui lui. Pentru că în raporturile noastre, fiecare suntem părți ale aceluiași organism. Să nu păcătuiți atunci când vă mâniați. Înainte să apună soarele, să dispară mânia pe care ați avut-o (în acea zi); și astfel, să nu oferiți diavolului nicio șansă! Cine fura, să nu mai fure; ci să muncească cinstit, ca să aibă posibilitatea să îl ajute și pe cel sărac. Să nu folosiți niciun cuvânt dăunător, ci numai ce este util altora, urmărind edificarea lor (spirituală). În acord cu nevoile fiecăruia, vorbele voastre să ofere har celor care le aud. Să nu îl întristați pe Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu cu care ați fost sigilați pentru ziua când veți fi „răscumpărați”. Eliminați din viața voastră: orice amărăciune, orice manifestare rapidă negândită, orice mânie, orice reproș făcut pe ton de scandal, orice defăimare și orice fel de răutate. Înlocuiți acestea cu bunăvoință și cu iertare, manifestându-le unii pentru alții – exact cum v-a iertat și Dumnezeu în Cristos.

Efeseni 4:21-32 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Dacă, măcar, L-ați auzit, Atuncea știți că-i potrivit Cu adevăru-aflat în El, Să faceți dar, în așa fel, După cum fost-ați învățați: Adică să vă dezbrăcați De viața voastră, din trecut, De omul vechi ce l-ați avut – Cari dus se lasă, în vâltoare, După o poftă-nșelătoare – Și-n duhul minți-apoi, să știți, Necontenit, să vă-nnoiți, Iar omul nou, să îl luați, Cu el, ca să vă îmbrăcați; Căci omul nou este făcut În chipul, bine cunoscut, Cari este al lui Dumnezeu, Având sfințenia sa, mereu, Și o neprihănire-a lui, Ce-s ale adevărului. De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau, Încă un sfat, să vă mai dau: „Vă mâniați, dar vă feriți, Mereu, să nu păcătuiți”, Ci să vă fie trecătoare Mânia; razele de soare Să nu apună, peste ea, Căci astfel, n-o să i se dea, Nici un prilej, diavolului, Să facă, după voia lui. Acela care a furat, Să nu mai fure, niciodat’, Ci, mai degrabă, să lucreze Ca astfel, să se-ndestuleze, Și să îi dea ajutorare Și celui care, lipsă, are. Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har. Pe Duhul Sfânt, dragii mei frați, Vă rog, să nu Îl întristați, Căci voi, cu El – după cum știți – Sunteți, acum, pecetluiți, Pentru o zi anume, care E ziua de răscumpărare. Încă odată, vă voi spune: Să piară orice-amărăciune, Orice iuțime, dintre voi, Mânie, sau strigări apoi, Și orice fel de clevetire, Sau răutăți, ce țin de fire. Voi – dimpotrivă – vreau să fiți Buni, între voi; să vă iubiți Și milă să vă arătați. Unul pe altul, vă iertați, Așa cum, prin Hristos, mereu, Ați fost iertați, de Dumnezeu.”